Din întâmplare/Justin Bieber/

Focul

Din perspectiva lui Anne.

         -Rămas bun, Sell. Zic eu plângând.
        -Adio Anne.. reușește ea sa îngâne printre suspine ...

....

Au trecut doar trei zile de la întâlnirea mea cu Selena.
Timpul ma sufoca încetul cu încetul , boala mea mâncându-mi pana si cea mai mica părticică din corp.

Azi , 28 Septembrie , mi-am facut o lista cu sarcini pe care le aveam de îndeplinit.
Prima : sa scriu o scrisoare, sa o multiplic, iar dupa moartea mea sa le-o dau "prietenelor mele bune" care nu au dat nici măcar un semn de viata.

Le uram. Nu voiam sa stie nimic despre mine. Nu aveam nevoie de mila lor. Nu aveam nevoie de mila nimanui. Credeau ca sunt sanatoasa , ca totul e roz si frumos. Nu m-au sunat nici măcar o data. Daca aflau ca eram pe moarte, sigur ar fii venit bocind la mine , cerându-si scuze ca au fost atat de oarbe . Cuvintele sunt egale cu 0 , deci, acum nu își mai aveau rostul .

Imi iau o foaie si un pix. Dau frâu liber imaginație mele. Nu aveam de gând sa încep sa la povestesc cine stie ce întâmplări petrecute impreuna, sa le zic ca o sa imi fie dor de ele si sa rămână tara dupa moartea mea. Din contra , a-și fii facut exact opusul. Sa le învinuiesc pentru prietenia lor groaznica , dar nu puteam face asta.

Am început sa scriu cuvinte pe foaie, încetul cu încetul transformându-se intr-o adevarata scrisoare .

"Am iubit oamenii. As minti daca as spune ca nu am cunoscut niciodata iubirea, ca nu stiu cum este sa plangi dupa cineva, ca nu mi-a pasat niciodata de oamenii din viata mea. As minții dac as spune ca nu i-am iubit pe fiecare in parte, pe fiecare diferit. Am iubit oamenii, ochii aceia triști, spălați de lacrimi, am iubit zâmbetele calde, glumele proaste , ticurile nervoase , parfumurile de mare sau de trandafiri. Am iubit poveștile pe care aceștia le-au trăit, felul in care vedeau viata si se comportau cu cei din jurul lor. Am iubit voci răgușite si suflete pierdute. Am iubit măruntaie care nu valorau nimic , dar care pentru mine erau totul. Am iubit caractere, mâini reci si inimi calde".

Sper sa nu ma uitati, cu multă dragoste , prietena voastră Anne. "

Aceste cuvinte urmau sa fie scrise pe piatra mea funerara si trimise prietenelor mele dupa moartea mea.

Eram mândra de mine . Nu vărsasem nicio lacrima. Probabil nu mai aveam. De la atâta plâns , ma deshidratam cu timpul .
Azi, s-au facut 2 saptamani de la aflarea diagnosticului meu.

In astea doua saptamani pot spune ca m-am schimbat cat pentru o viata întreaga.
Nu o sa imi iert niciodata faptul ca, l-am schimbat si pe el.

El ..omul pe care l-am iubit si l-am urat in mod egal.
Acum il iubeam cu toata ființa mea. Nu boala ma distrugea mai tare, ci el. Gândul ca nu il voi mai revedea niciodata ma seca cumplit.
Dar nu aveam ce face.
Soarta asta am primit-o , iar soarta nu dorea ca eu sa fiu fericita.
Ultima mea dorința este ca el sa fie bine. Asta imi doream cel mai mult .
..
Cat despre Leyla..Off.. si ea era pe moarte.
Dar refuza sa creadă asta. Nu se mai vindeca . Avea schizofrenie, iar boala asta nu se vindeca.

...

Al doilea lucru era acela de a-mi arde jurnale ..si ..si casa..
Știam ca dupa lucrul asta, ma voi urî de-a întregul.

M-am îmbrăcat in ceva leger , din cap pana in picioare , negru.
Tenul meu albicios ieșindu-mi "perfect " in evidentă.

Am iesit din casa lui Justin furisandu-ma..
Am pornit pe alee înspre locuința mea..
Aerul rece se izbea de fata mea , facandu-ma sa respir greoi.
Tot drumul pe care l-am parcurs ma gândeam cu ce motiv fac asta.
Apoi mi-am amintit. Cu greu , dar am făcut-o.
Casa mea si jurnalele mele, aveau sa rămână dupa moartea mea.
Lumea trecea prin dreptul casei mele si își aminteau, ca , o data, aici a locuit Anne Eliote. Iar eu nu voiam asta.
Aveam o boala care ma făcea sa uit. Uitam pe toata lumea...iar daca eu ii uitam pe ei, ei de ce sa ma tina minte? Nu era corect .
Dispariția casei mele , făceau lucrurile mai simple. Existența mea era mai usor de uitat..
O făceam si pentru Justin. Cel putin asa aveam siguranța ca niciun lucru nu ii mai amintea de mine.
AVEA NEVOIE SA MA UITE. Era spre binele lui ..
Iar eu ii doream binele..

Imi întrerup gandurile cand ajung in fata casei mele. Siroaie de lacrimi imi curg pe fata cand ma gandesc ca aici s-au întâmplat cele mai frumoase amintiri din viata mea .. cu cele mai importante persoane din viata mea.. cu părinții mei, care acum sunt decedați ..cu bunici mei..cu cele mai bune prietene, cu care nu am mai ținut legătura..iar cel mai important .. cu Justin .

Intru in casa si încep sa respir sacadat , atunci cand simt mirosul familiar.
Alerg rapid la etaj, prinzandu-ma de perete in momentul cand amețeala își face prezenta.
Ma Arunc in pat si prind pernele părinților mei in brate, imaginându-mi ca sunt ei.
Imi scufund capul in ele si inspir adânc mirosul . Mirosul acele pe care nu il voi mai întâlnii niciodata.
Stau acolo o bucata de vreme, înecându-ma in propriile lacrimi si gândindu-ma la moartea părinților mei.

Dupa ce ma satur , mai arunc melancolica o ultima privire in dormitorul lor, apoi plec inspre al meu.
Intru in el si iz-ul parfumului meu Pure Blanca ma izbește.
Imi amintesc ca era parfumul meu preferat..si al lui Justin.
Iau Sticluța care era aprope plină si mi-o pun in geanta.
Înainte de a iesi si de aici , imi amintesc sa imi iau ratonul de plus cu mine.
Acestea doua i le voi da lui Justin..i le voi da ca o ultima amintire.

Cobor usor scările . Iau butoiașul cu benzina pe care l-am lasat la intrare si încep sa stropesc peste tot in jurul meu.
Dupa ce am terminat tot lichidul acela , iau un chibrit . Închid ochii si recit versul meu preferat :" Sa nu iti păstrezi sufletul in gheata, iesi in fata, caci la sfarsit e doar un cimitir si multa ceata.."
Trag aer in plămâni si aprind chibritul. Il las sa imi alunece din mana , pe podea, iar intr-o fracțiune de secunda , sunt înconjurată de flăcări.

Ma chinui sa ies cat de rapid pot , începând sa tușesc din cauza fumului înecăcios.
Imi șterg lacrimile de pe obraz si mai ma opresc pentru ultima data in fata casei mele.
Cu ultima puterea pe care o mai aveam in glas , zic încet , cat pentru sine:
-Adio, tot ce mai aveam.

Imi șterg lacrimile de pe fata si o iau încet spre casa lui Justin ..privind inapoi cu regret ...ultima mea saptamana avea sa înceapă.

......

Heiii guys.
E tarziu , stiu.
Nu mai stau sa trăncănesc , bun, iată NexT-ul.
L-am scris mai pe repezite, ignorați Greșelile gramaticale .
Sper din tot sufletul sa va plac, mai ales ca l-am facut mai lung de data asta.
Din momentul asta , mai sunt fix 3 capitole +un anunț.
Nu am cuvinte sa va multumesc pentru cele 25 k..sunteti nemaipomeniți.
Ly all❤️