Din întâmplare/Justin Bieber/

Memoria

Din perspectiva lui Anne.

Apoi simt cum un curent imi pătrunde tot corpul, iar starea mea se agravează din ce in ce mai rau .

....

Ma trezesc cu o durere de cap imensa. Ma uit in jur si nu vad pe nimeni . Incerc sa ma ridic, dar din păcate, nu pot.

Ma uit la mâinile mele care sunt prinse cu niște cabluri de pat .

Ce Dumnezeului se intampla?..
Sunt conectata la diferite aparate..o fii din cauza cancerului .. ?

Oh, bine ca ai mei sunt morți ...altfel , nu cred ca ar fii rezistat vestii .. nici eu nu prea am rezistat..iar eu ma uram cu totul .

....

Dupa mai multe ore petrecute singură, o doctorița își face prezenta sa imi vorbească despre starea mea.

-Am crezut ca te vom pierde . Nu am crezut ca organismul va putea sa nu cedeze.. imi spune aceasta la final .

Un zâmbet ironic mi-a apărut pe buze .
-Dar totusi n-a cedat. Zic eu , printre lacrimi. Deci..ce o sa fac de acum?..
-Pai o sa te ținem sub observatie, sa vedem daca răspunzi tratamentului . Cred ca inca mai ai șanse sa il combați. Imi spune aceasta serios.

-Haide-ti doamna doctor, nu ma luați cu zăhărelul. Mereu am urat asta. Stiu ca nu sunt bine si nici nu voi fii. Stiu ca intr-o luna sau doua, voi murii. Am urat mereu speranțele Si visele false. Nu este o simpla "răceala " , aici este vorba de CANCER , iar acesta nu este tratabil . Va rog, puteți sa il chemați pe Justin ? Am..am nevoie de el.. reușesc eu sa îngân , nemaiputând sa imi stăpânesc lacrimile.

Afirma din cap deprimata, apoi iese din camera mea.

Justin își face apariția, iar eu incerc sa mimez ca ii s-ar in brate .
-Oh..Babe..
-Nu. Il întrerup eu . Doar taci si iubeste-ma. Vino langa mine, vreau sa dorm. Ii spun, ștergandu-mi lacrimile.
-Te iubesc mult. Si vei fii bine, vei vedea. Imi spune acesta plângând.
-Cred ca stim amândoi ca nu voi fii.. cand sunt cu tine, parca uit de toate. Parca sunt din nou o fata normala.. te iubesc si promit ca te voi veghea de sus cand.. nu apuc sa imi închei fraza, pentru ca ma bufnește plânsul .

Justin ma ia in brate si incearcă sa ma calmeze.
-Sa nu mai spui niciodata asta! Niciodata.

Adormim amândoi plângând.

....

Ma trezesc dupa doua ora din cauza durerii constante de cap.
Privesc in stânga mea, iar Justin dispăruse..
Nu il condamn daca m-a părăsit aici ..il inteleg ..sunt o ciudata acum..am o boala nevindecabilă ..pentru care nu vreau sa fac tratament.

Consider ca daca tot nu se poate Vindeca , nu are rost sa il fac. Cancerul imi va mânca pana si cea mai mica parte a creierului si a corpului meu.
Ma voi degrada încetul cu încetul..

Înainte , chiar si cand ma gândeam la acest lucru'..simțeam un gol imens in stomac..
Decand am fost diagnosticata..nimic nu a mai fost la fel..
Chiar daca a trecut o zi, sau doua..

Nici nu prea imi mai amintesc ..nu ca ar conta acum..
Dar ce e clar, e că acea Zii, a fost ziua care mi-a schimbat viata..ziua care..

Nu , nu mai puteam continua. Nu mai puteam sa mai ma gandesc la acel lucru..
Lacrimile imi erau incontrolabile, fiind permanent pe chipul meu.

Poate ca asta mi-a fost soarta..
Sa nu am o familie..un copil..sa nu fiu fericita...

.....

Heiii peeps.
Ce faceti voi? :>
Stiu , am întârziat cu NexT-ul ..
Dar clasa a 8a..e ..e nașpa rau :((
Sper sa va placa, mie una mi-au dat lacrimile cand l-am citit a doua oara =))
Cred ca vi s-a luat de faza cu "va multumesc pentru" ..dar nu am cum sa trec peste asta.. sunteti extraordinari ❤️
Sau strâns 19k ..
Sa ma ciupească cineva si sa imi spună ca acesta nu este un vis.. :))
Ly all❤️