Fiica Lui Lucifer

Capitolul 16

- Ştiiți cine sunt? Întreb eu stupefiată de prezența detectivului.

- Dacă tu eşti Diana, începe el uitându- se adânc în ochii mei, atunci da ştiu cine eşti.

- Lasă- mă în pace! Țip eu la el.

- O draga mea, începe el calm, ochii săi verzi sunt fixați pe mine iar eu mă simt ca o torță în ciuda frigului de afsră, nu te voi lăsa în pace.

- Dar ce ai cu mine? Îl întreb eu exasperată. Ce ți- am eu?

- Personal chiar nu am nimic cu tine, dar părinți tăi m-au angajat, eu trebuie să îmi fac treaba. Spune el şi zâmbeşte drăceşte.

- Nenorocitule, nu mai la bani te gândeşti. Îi țip eu în față.

- Dar la ce vrei să mă gândesc draga mea? Mâ întreabă el vizibil nervos. Nu îmi pasă de tine.

- Du-te dracu'. Îl înjur eu.

- Eu sunt dracu' draga mea. Spune el iar eu mă uit cu scârbă la el.

- Nu ăla e tata. I-o întorc eu iar îşi măreşte ochii.

Un trosnet se aude iar el cade inert la pământ. O femeie înaltă cu părul şaten şi lung ce îi ajunge până la şolduri apare din spatele acestuia iar ea bate din palme ca şi cum ar fii scăpat de ceva nefolositor. Nu că mi- ar fii foarte simpatic Christian dar urăsc să văd oameni morți.

- Cam încrezut tipul, spune ea, nu crezi?

- Foarte. Spun eu sec iar un zâmbet trist îmi apare pe față.

Femeia cu părul lung se apropie de mine. Este frumoasă, ochii săi ceocolatii mă analizează de parcă aş fii cel mai scump tablou al lui Da Vinci. Urăsc când cineva mă priveşte aşa.

- Cred că te întrebi cine sunt? Soune femeia cu părul şaten l, eu nu răspund ci doar dau afirmativ din cap. Defapt cred că ai auzit de mine, asta dacă tatăl tău a vorbit despre mine evident.

Despre ce tot vorbeşte acolo? Ştie cine e tata şi are putere cât să rupă gâtul cuiva. E o demoniță, dar nu orice demoniță este..

- Lilith. Spun eu uitându-mă urât la demonița din fața mea.

Mă apropii uşor de frumoasa demoniță din fața mea, pe cât de frumoasă este pe exterior pe atât de hidoasă este pe interior. Uşor, uşor mă apropii de ea şi palma mea se opreşte pe obrazul său albă iar ea scoate un mârâit frustrat.

- Târfo! Strigă ea la mine.

- Nu prea cred că eu sunt târfa aici, dar sigur e una şi nu prea mizez pe el. Spun eu şi arăt spre corpul detectivului roşcat.

- Ai noroc că Lucifer este tatăl tău că de nu deja erai în adâncurile Iadu- lui. Spune ea frustrată.

Eu zâmbesc uşor, iar ea se strâmbă la mine. Dacă nu aş ştii că este o demoniță şi o târfă nenorocită aş fii zis că este o adolescentă din clasa a XII-a.

- Ce vrei de la mine? O întreb eu pe Lilith.

- De ce crezi că aş vreea ceva de la tine? Întreabă ea ca un copil.

- Păi stai să mă gândesc, eşti o demoniță care nu mă suportă, încep eu iar ea dă din cap afirmativ, vrei să devii prințesa Infernu-lui iar eu îți stau în cale.

- Dap, ai dreptate. Spune ea dând din cap afirmativ.

- Deci ce vrei? Spun eu sec.

- Uite ce e, înce pe ea destul de dur, vreau să te ajut să pleci de aici.

- Dar cine a zis că vreau să plec?

- Ştiu că vrei, continuă Lilith, te voi ajuta să pleci în America, voi veni cu tine căci eşti minoră, te voi ajuta să te descurci cu vampirismul ca să îți controlezi setea.

- Şi ce vrei în schimb? O întreb eu.

- Să nu fii Prințesa Iadu-lui. Spune ea dând din umeri.

- Perfect. Spun eu iar ea zâmbeşte.

- Acum hai să îți schimbii hainele astea, spune Lilith şi strâmbă din nas. Arăți oribil.

                        ***

- Mai avem mult? Întreb eu.

- Chiar dacă nu vei mai fii Prințesa Iadu-lui tot eştii fiica regrlui său. Spunea ceva ce nu are legătură cu întrebarea mea. Şi am terminat.

Sunt cu Lilith într- un mall uriaş din Bucureşti. Se pare că mersesem atât de mult că am ajuns într-un oraş numit Buzău. De acolo nu a mai durat mult până am ajuns în Bucureşti cu maşina  lui Lilith.

- În ce oraş vom merge? O întreb eu.

- Ce zici de New York? Întreabă ea în timp ce mănâncă o îghețată de ceocolată.

- E bun, dar eu mă gândeam la, Los Angeles. Spun eu iar Lilith izbucni în râs şi eu după ea. Pot să spun că eu şi Lilith ne înțelegem chiar bine.

- Cam ironic ca două demonițe să locuiască în Los Angeles, înceluse ea, dar acolo vom merge.

Sentimentul de tristețe se instală uşor în mine, îmi va fii foarte greu dără Ştefan. Lilith observă că sunt tristă şi mă întreabă:

- Ce s-a întâmplat?

- Nimic, doar că îmi v-a fii dor de Ştefan. Soun eu ridicând capul spre cer ca să nu las lacrimile să curgă.

- Îl vei suna când vom ajunge în America. Îmi spune ea.

- Serios?

- Da, ştiu că pare imposibil dar şi eu am iubit un muritor acum mult timp. Spuse ea cu o expresie neutră.

- Ce s-a întâmplat?

- L-am prins când se săruta cu alta, începuse ea, şi de atunci am jurat să stric şi eu relațiile solide dintre muritori. Aşa am devenit demonița desfrânării. Dar asta s-a întâmplat acum mult timp.

                         ***
 
Eu şi Lilith coborâm din avionul în care am stat 12 ore. Nu îmi vine să cred că acum mă aflu în Los Angeles.

________________________________________________________________________

N\A

Hello Hello

Îmi cer mii de scuze că nu am postat de cam două săptămâni dar am fost ocupată şi lenea e mare. Nu credeam că voi reuşi să postez săptămâna asta dar am reuşit. Țin să vă mulțumesc din suflet pentru cele peste 5,6 mii de lecturi şi pentru locul #2 în fantezie. Sincer când m-am apucat de cartea asta nu credeam că voi avea chiar locul doi. Să vă spun o chestie de-a râsu' plânsu' , într-o zii eram la şcoală şi am vrut să verific câți urmăritori am, dar când să mă uit şi la carte nu mai era, aproape că am plâns, am dărmat câteva scaune şi mai aveam puțin şi urlam la profa de română că nu mă lasă să rezolv aceea problemă, când am ajuns acasă mi-a reapărut şi am răs de situație.

Vreau să vă anunț că am trecut de jumătatea cărții.

Scuzați greşelile.

Bye