Jaful Perfect [H.S.]

Capitolul 5

Urmatoarea zi m-am trezit tarziu si cu o durere de cap pe deasupra. M-am panicat la inceput cand am vazut cat de luminat era cerul afara si ca absentasem de la cateva ore, dar mi-am adus aminte ca era sambata si m-am linistit. Cu cat trecea timpul, iar eu priveam pierduta tavanul alb al camerei, amintiri de seara trecuta mi-au aparut in minte. O senzatie ciudata m-a cuprins, pielea mi s-a ridicat, iar un fior puternic mi-a strabatut intreg corpul cand mi-am amintit de joc si de sarut. Nu inteleg de ce reactionez asa, am mai fost sarutata inainte. Nu pot spune ca mi-a placut sau ca l-am urat. Harry e un baiat atragator, sexy, ce sa mai, dar e o fire periculoasa, iar mie mi-au ajuns baietii periculosi. In trecutul meu a mai existat cineva pentru mine, cineva care nu va fi usor uitat, dar care m-a marcat pe viata. Eram o pustoaica pe atunci, disperata sa traiesc o iubire ca in carti si filme, insa era realitatea, iar eu am cazut in plasa usor. O parte buna din chestia asta a fost ca mi-am deschis ochii si am avut mai multa grija la ce se petrece in jurul meu si nu m-am mai lasat influentata de nimeni. Judecam singura, actionam singura, pierdeam sau castigam singura.

Dupa ce am mai lenevit in pat, m-am ridicat si m-am dus la baie pentru un dus. Parul imi mirosea a tutun  si alcool de aseara, probabil toata casa aia era imbibata in mirosurile alea. Am deschis inainte usa balconului pentru a-mi aerisi camera si m-am incuiat in baie pentru a face dusul in liniste. 

Am stat minute bune sub apa calda si ametitoare care ma linistea, pielea degetelor zbarcindu-se  de la prea multa apa. Am iesit infasurandu-ma intr-un prosop negru, directionata catre dulap. Am luat niste pantaloni scurti albi si un tricou roz cu ceva emoji-uri pe el si le-am imbracat rapid. Am verificat ceasul telefonului vazand ca e aproape 11 dimineata. Am mers mai intai in camera tatalui meu, apoi in biroul acestuia, dar era de negasit. Am coborat in bucatarie, unde stiam ca o sa o gasesc pe Martha. 

- 'Neata, Martha! Am spus intrand in bucatarie. Aceasta s-a intors de la invartitul in cratita si mi-a zambit cald.

- Cam tarziu pentru buna dimineata, huh? Ce ai facut aseara? Rase si se intoarse la aragaz. Am inghit in sec, speriata ca poate m-a vazut pe undeva furisandu-ma afara din casa, dar nu gaseam suspiciune in tonul ei asa ca am nascocit  repede ceva.

- Am citit pana tarziu. Am gasit o carte interesanta...

- Ia un loc si povesteste-mi!

Panica. Panica. Panica.

- Aam.. Pai, e vorba despre o carte in care tipa e rapita de cineva si... Stii tu, dezvolta sentimente pentru ala care a rapito si mă rog... 

- Aham, murmura, intinzandu-se dupa o farfurie ca mai apoi sa mi-o aseze in fata plina cu, ceea ce am recunoscut ca fiind, budinca de vanilie. Am zambit cand mirosul acesteia mi-a infundat narile, iar momente fericite din copilaria mea mi-au aparut in minte. Fara sa ma mai gandesc am inceput sa mananc, urmarind alaturi de Martha stirile de dimineata de pe televizorul mic din bucatarie si ascultandu-i comentariile la fiecare nenorocire petrecuta. Femeia asta ar fi trebuit sa devina comentator, nu gluma.

- Cred ca o sa mai merg sa vad ce mai e pe aici, am anuntat-o dupa ce mi-am terminat portia dulce. M-am intors in camera dupa telefon si ca sa-mi schimb tricoul de casa pe care il purtam. L-am schimbat intr-unul alb cu doi ochisori de Pickachu, un tricou primit de la o prietena din vechiul oras. M-am aplecat dupa castile care erau aruncate pe langa pat, incretindu-mi nasul cand le-am vazut incalcite. Macar o sa am ceva de facut pe drum.

Am coborat etajul si am iesit din casa fara sa o mai anunt pe Martha inca o data. Am parasit curtea in cateva minute -era destul de mare-, problema fiind in care parte s-o apuc. Dupa un joc de ala-bala, am luat-o spre stanga, spre un parc pe care il vazusem in treacat de fiecare data cand ma intorceam cu masina de la scoala. Mi se pare ciudat faptul ca stau in New York de aproape o saptamana si alt loc inafara de scoala nu stiu. Ce trist.