PENTRU TOTDEAUNA

Capitolul 7

           Revenind în prezent,Kate realiză că deși trecuseră mai bine de cinci ani,durerea era la fel de intensă ca şi atunci. Era convinsă că trecuse peste,că depăşise momentul,dar recunoscu în sinea ei că nu este aşa.
           Nu mai voia să fie vreodată umilită ca în acea zi,de aceea nu mai permise nici unui bărbat să se apropie de ea. Desigur că mai ieșise cu bărbați,dar nu fusese interesată de nimeni,aşa,că se retrăgea înainte ca relaţia să devină serioasă.
           Crezuse că dacă o să revină aici şi o să dea ochii cu el o să poată merge mai departe,sperând să poată permite unui bărbat să se apropie de ea fără să-i fie teamă că o să o rănească.
          Îşi dorea asta! Îşi dorea o familie,copii. Era invidioasă pe colegele ei,care povesteau ce năzbâtii făceau copii lor şi care arătau cu mândrie fotografiile acestora,chiar şi străinilor.
          Acum,după ce îl revăzuse pe Robert ,se gândi că fusese o greșeală să se întoarcă,în faţa lui simţindu-se aceeaşi fetiță timidă şi fâstâcită ca de fiecare dată când îl vedea.
          Deci nu se schimbase atât de multcât ar fi dorit. În ocice caz,îşi promise că el nu o va mai răni niciodată. Şi,de asemenea că nu va şti niciodată cât de mult suferise ea.
          Va face față,se încurajă ea. Va trebui să se întâlnească cu el de câteva ori. Îşi va face treaba cât de bine putea,iar săptămâna viitoare va pleca acasă la Londra,unde va fi în siguranţă.
          A doua zi la ora nouă,limuzina companiei Krombers o aștepta în fața hotelului. Un sfert de oră mai târziu,ea intră pe poarta fabricii,unde o aștepta directorul executiv. Acesta îi propuse un tur al fabricii. Kate acceptă,bucuroasă fiind pentru că nu trebuia să-l vadă încă pe Robert.