Cap. 34 ~ Un nefericit și o nebună

2.3K 120 50
                                    

• A/N: (iarăşi mă bag în seamă) Să porniţi melodia de la media, numai de la perspectiva autorului încolo şi dacă e nevoie să-i daţi replay! Lectura plăcută!

Un trup bine făcut îşi face apariţia pe uşă, asta nu e o femeie şi am impresia că am dat dat dracu. Mă blochez şi se pare că şi Connor face la fel. Pot să jur, că eu una, am intrat în toaleta potrivită. Connor a intrat aici cu un scop deci un alt bărbat ar intra aici din greşeală, asta numai dacă nu e doar un simplu bărbat.

Palmele îmi transpira şi inima mi-o ia la galop, iar cea a blondului o urmează în neştire pe a mea. Dacă e Carter am dat de dracu. Nu o să mă creadă pentru nimic în lume ca doar am vorbit şi oricum de ce m-ar crede, situaţia nu arată tocmai bine.

- Connor am crezut că te-ai potolit, vocea cicălitoare a lui Dave se aude în cele din urmă în baie făcând ecou.

Oftez şi răsuflu uşurată, Connor făcând la fel. Îmi ridic privirea din pământ şi dau de faţă amuzată şi puţin nervoasă a lui Dave. S-a dus premiul lui Connor.

- Evyline du-te, maimuţoiul ăla îşi pierde răbdarea, spune pe un ton calm. Şi tu, îl aud mârâind când ies din baie.

Ies din baie val vârtej lăsându-i pe cei doi să-şi rezolve probleme. O să vorbesc oricum mai târziu cu Connor şi o să văd ce a discutat cu Dave. Oricum nu părea atât de nervos pe cum mă aşteptam eu să fie. Cred că într-un fel se aştepta şi el ca blondul să nu reziste prea mult. Connor e norocos că are un prieten atât de bun. Eu îl am pe Marco si pe mamă, cărora le pot spune viaţa mea, în faţa cărora să-mi pun sufletul pe tavă. Am şi alte prietene, asta e normal, doar că nu-mi pot deschide sufletul în faţa lor.

Mă strecor cu rapiditate printre mese şi mă aşez la locul meu. Îmi iau o expresie a feţei tristă înainte să-mi dreg glasul şi să-i atrag atenţia asupra mea. Cu toate că nu am lipsit prea mult stand la baie, maxim zece, cincisprezece minute, am deja o minciună potrivită cu care să scap în cazul în care e mult prea, dar mult prea suspicios. Îmi cobor privirea spre masă, se pare că brunetul meu a comandat deja.

- Cum eşti? Întreabă şi-mi zâmbeşte drăgăstos.

- Mă doare stomacul îngrozitor, mint şi îmi închid ochii încercând să par al naibii de îndurerată.

Îmi las mâna pe masă şi aştept ca el să şi-o întindă pe a lui, ceea ce şi face. Îl iau de mâna şi-mi aşez palma sa pe fata mea, lăsându-mi capul în ea. Am nevoie de afecţiune, doar mă simt rău, ce naiba.

- Ai mâncat astăzi? Întreabă trecând cu degetul mare peste buzele mele.

- Nu prea, îi răspund sincer. Şi am băut şi vin, nu mi-a picat deloc bine, arunc minciună cuceritoare şi ştiu că-l dau gata.

Se încruntă şi cuta de pe frunte îşi face apariţia. S-a enervat, deci minciună a dat roade. Treaba asta cu alcoolul da roade de fiecare dată. De când am avut acele pase extrem, dar extrem de proaste, a devenit foarte strict in ceea ce priveşte relaţia mea cu alcoolul. Mă mir că mi-a dat voie să beau un amărât de pahar în seara aceasta. Bine, probabil dacă eu aş fi fost în locul său aş fi fost la fel de paranoică, nu am făcut tocmai lucruri frumoase în vremea aceea şi nu mai merităm titlu de domnişoară de mult.. Nu în halul în care eram.

- Dacă nu te-aş fi lăsat să bei, te-ai fi supărat, spune pe un ton cicălitor.

Îmi las privirea în jos, ruşinată, focalizându-mi atenţia spre farfuria plină cu mâncare din faţa mea. Arata al naibii de delicios. E o supă crema de morcovi şi având în vedere că nu am minţit la partea cu mâncatul, o să am nevoie de mai mult de atât că să-mi potolesc foamea. Minciună a fost aruncată, Carter s-a enervat, rezultă coş de două puncte pentru, nimeni alta, decât inegalabila Evyline. Prea mult narcisism totuşi..

Războiul sexului II - Umbre din trecut ✅Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum