»ǀ мιѕѕ нєя. ||SU FF||

ǀ мιѕѕ нєя.

- "Hei Perlă! Ești bine?" se aude vocea micului băiat care mă striga din îndepărtare.

Ignor strigătul lui disperat după atenția mea și încep să îmbrățișez sabia lui Rose,lăsând șiroaie de lacrimi să îmi curgă pe obrajii mei reci. La un moment dat simt cum două mâini calde îmi înfășoară trupul meu și cum lacrimile lui la fel de calde îmi ating corpul meu la fel de rece.

- "Ești înregulă?" spune acesta cu nesiguranță.
- "De ce? De...ce?"
- "De ce,ce Perlă?"
- "De ce Rose? De ce m-ai părăsit pentru un... Om?"
- "Ce tot îndrugi acolo Perlă? Ești înregulă?"
- "Nu...Nu Rose,nu știi cât de dor îmi este de tine. Mi-e...dor!" după ce am terminat de spus ultimul cuvânt am dat drum lacrimilor iar, să curgă mai apudent. M-am uitat cu coada ochiului la Steven care mă privea trist și confuz în același timp. Mă ridic de pe jos și îmi întorc privirea către el,privindu-l cu ură.

- "Îmi pare rău... Cred."
- "Perlă, te rog, spune-mi cu ce ți-am greșit."
- "Cu nimic."
- "Perlă..."
- "Scuze Steven,doar că îmi e dor de mama ta."
- "Te înțeleg."
- "Nu! Nu o faci! Tu nu știi ce simt eu și nici nu vei știi!" mă răstesc la el, acesta căzând în mâini și înderpătându-se de mine, cu teamă."Steven... Îmi... Îmi pare atât de rău!" zic în timp ce îmi pun mâinile pe cap,conștientizând tocmai ce am făcut.
- "Înțeleg... E vina mea. Scuze,Perlă." acesta se ridică și se îndepărtează.
- "Steven! Stai! O să îți spun tot..."

Acesta se oprește și revine,luându-și o poziție cât mai comodă.

- "Ei bine." încep eu să îi povestesc "Eu cu Rose ne înțelegeam de minune până să intervină Greg. Într-o zi,mă aflam în spatele ei,urmând-o. În fața noastră apăruse Greg și ei bine...Rose a vrut să se ducă la el și eu din reflecție am prins-o de rochie. Aceasta și-a întors privirea către mine,rugându-mă să îi dau drumul."
- "Doar atât?" spune Steven nepăsător.
- "Doar atât?! Steven,tu nu înțelegi! Rose m-a abandonat pentru Greg! Rose...Rose..." nu mai termin de spus propoziția că iar simt cu lacrimile curg în șiroaie pe obrajii mei. "Rose.. Mi-e dor de Rose."
- "Hey,Perlă?"
- "Da Steven?"
- "Și ei de tine." spune,fiind însoțit de un zâmbet larg și cald la fel ca a lui Rose. Îi zâmbesc înapoi, ștergându-mi lacrimile,îmbrățișandu-l.

N/A
Vă rog fiți blânzi. E prima mea povestire,so,nu e reușită. Pot spune că e de rahat. Nu știu cât de mult sens are,dar m-am chinuit să o scriu. Sper că vă place... Sper.