Nepotrivire de Caracter

Capitolul 31 - Amintește-ți de mine!

— Nu, nu o să ies de aici. M-am săturat să te menajez. Asta e camera noastră, ăsta e patul nostru iar eu sunt soția ta.

Jace mă privește câteva clipe șocat apoi începe să râdă în hohote lăsând prosopul pe pat.

— Uite care e treaba, spune plictisit, am încercat să fiu cât mai drăguț posibil, să nu te jignesc în nici un fel pentru că mă urmărești prin casă ca un spion, am început să mă port de parca as fi un musafir în propria casă din cauza ta, dar m-am săturat. Pentru mine tu nu ești altceva decât o femeie care muncește aici, o angajată băgăcioasă, o orfană de care mamei îi este milă.

— Orfană? Da, ai dreptate sunt orfană dar crede-mă, mama ta nu m-a adus aici de milă.

— Nu prea mă interesează motivele mamei, cert e că mă calci pe nervi.

— Eu chiar sunt soția ta, strig nervoasă. Crezi că tu ai încercat să nu mă deranjezi? Ce spui de mine? Eu sunt cea care suferă cel mai mult aici. Nu e de ajuns că a trebuit să-ți tolerez toanele trebuie să mă port cu tine mai ceva decât cu un bibelou de cristal. Locul meu este aici și nu ies nici dacă mă scoți cu forța.

— Uau, chiar că nu ești în toate mințile! spune serios. În afară de tine mai știe cineva că ești nevasta mea? Și de cât timp zici că suntem căsătoriți?

— Toți știu, dar nimeni nu a îndrăznit să îți spună, nici chiar eu până acum. Ne-am căsătorit cu trei luni înainte de accidentul tău, și ne certam când ai căzut pe scări.

— De ce?

— Ne-am certat, spun simplu.

— De ce ne-am certat? Te-am înșelat cumva?

— Nu dar...

— Îmi ești soție? întreabă apropiindu-se amenințător.

— Da, sunt!

— Atunci poartă-te ca atare, șoptește și mă împinge pe pat căzând deasupra mea. Culcă-te cu mine! Nu-mi amintesc să fi avut altă femeie în afară de Sandy și de când m-am întors acasă nici nu am avut ocazia să am vreuna. Sunt aproape virgin, spune rânjind.

— Jace...

— Deci, ce spui? Vrei să te culci cu mine? Spune acum! Dacă nu vrei, o să îți deschid ușa și te las să pleci. Hotărăște repede căci nu am timp de pierdut și mai sunt și excitat peste măsură.

— Rămân, dar nu mă culc cu tine. Nu așa Jace!

— De ce nu? Parcă ziceai că suntem căsătoriți, ce modalitate mai bună, să îmi amintesc de tine decât asta? rostește moale și simt cum supărarea dispare.

— Nu o să îți amintești în felul ăsta, spun rușinată.

— De ce nu? mă întreabă frecându-și nasul de obrazul meu.

— Pentru că noi doi nu am făcut asta niciodată!

— Vrei să spui că am fost căsătorit cu tine trei luni și nu te-am atins? întreabă descumpănit. Ești cumva virgină, bolnavă?

— Nu Jace, nu de asta.

— Atunci? Știi ceva, spune ridicându-se brusc, m-am plictisit de jocul ăsta. Ieși afară din camera mea femeie nebună! Ieși sau chem poliția și te acuz de hărțuire.

— Jace...

— Ieși odată! strigă și mă apucă de mână trăgându-mă după el până la ușă.

— Jace, ascultă-mă, spun cu glasul sugrumat.

Se oprește brusc în fața ușii și își duce o mână la cap clătinându-se ușor.

— Jace, ești bine?

— O să fiu după ce ieși dracului afară din camera mea! strigă nervos și mă împinge.

Mă sprijin de ușă și alunec încet pe podea, suspin înfundat și-mi șterg lacrimile cu dosul palmei. Acum cred că îl înțeleg, abia acum înțeleg de ce el mi-a ascuns adevărul, de ce nu mi-a spus din prima clipă că de fapt certificatul este un fals. Și lui i-a fost teamă că mă va pierde cum îmi este și mie acum.

Nu știu de unde am curaj să pretind că sunt soția lui când de fapt nu sunt, dar îl iubesc și mă doare prea tare să văd că mă privește ca pe o străină.

După câteva minute bune în care mi-am plâns de milă decid să îmi revin. Îmi adun curajul și mândria tăvălite pe jos și bat la ușa lui. Nu îmi răspunde dar nu renunț, mai bat de câteva ori dar când nimic nu se întâmplă apăs pe clanță și intru.

Jace stă pe marginea patului și se ține cu amândouă mâinile de cap îmbrăcat cu o pereche de blugi negri.

— Ești bine? întreb apropiindu-mă.

— Sunt bine, răspunde oftând. Îmi cer scuze pentru mai devreme, nu îmi stă în caracter să fac așa ceva, dar nu ar trebui să faci glume de genul ăsta, şopteşte și rămân fără aer.

El crede că ceea ce i-am zis a fost o glumă?

— Tu, tu chiar, tu crezi că am glumit? Drept cine mă iei Jace?

— Uite, chiar dacă mama te-a adus în casa asta, chiar dacă am fost apropiați cum zice Robert, nu te poți juca așa cu vorbele.

Ce se întâmplă cu el? Parcă e alt om.

— Nu mama ta m-a adus aici, tu ai făcut-o. Am obosit Jace, am obosit să aștept. Robert, Peter, Jasmine, toți îmi spun același lucru, "Își va aminti de tine, Sonya!" De două luni aud asta dar nu se întâmplă nimic. Peter mi-a zis că dacă vezi ceva ce te-ar șoca poate îți vei aminti de aceea ne-ai surprins în pat. Robert a spus că dacă recreăm momentele importante dintre noi îți vei aminti. Mi s-a mai spus că dacă te-ai îndrăgostit o dată de mine, o vei face din nou.

— Ce tot spui? Tu vorbești serios?

— Recunoști ăsta, întreb și scot lănțișorul de sub bluză, ultima carte asul. Știi ce semnificație are?

— Ar trebui? întreabă privindu-l atent.

— Da, ar trebui să îți amintești, tu mi l-ai dat, la munte, acum câteva luni.

— Eu, ție?

— Tot atunci m-ai și salvat de la moarte, spun încet și mă așez lângă el. Noi doi ne-am cunoscut în Vegas, tot acolo ne-am și căsătorit. Nu am făcut-o din dragoste Jace ci pentru că nu vroiai să te însori cu Sandy. Nu m-ai iubit de la început dar nici eu pe tine, ne-am îndrăgostit treptat unul de celălalt. Mă crezi?

Mă aștept la o scenă, mă aștept la încă o rafală de jigniri, dar nu se întâmplă nimic, Jace e calm, poate prea calm.

— Ce spui tu...are sens. Povestea ta pare mai reală decât ceea ce mi-au zis toți, dar nu îmi amintesc nimic din ce spui. Dacă într-adevăr tu ești cea pe care am văzut-o îngropată în zăpadă, te cred. Asta nu înseamnă că și accept. Nu știu cât ai însemnat pentru mine dar cred că ai fost importantă pentru că prezența ta în preajma mea mereu mi-a dat un sentiment ciudat pe care nu am putut să îl explic.

— Bine, nu te pot obliga să mă accepți, nici să te forțez să te îndrăgostești dar măcar încearcă să îți amintești.

Îmi duc mâinile la ceafă și desfac lanțul. Îl iau și i-l pun ușor în palmă.

— Amintește-ți de mine, Jace! șoptesc și mă ridic. Înainte să fie prea târziu.

Bună seara dragilor! Am revenit cu un capitol nou. Sper că vă place. Să vă dau o veste?

Finalul e aproape... ^_^

xoxo fluturași