Nepotrivire de Caracter

Capitolul 14 - Anaconda sau piton

— Îmi pare rău.

— Doar atât pot să spui? Sonya, am crezut că nu mai vrei să ai nimic de-a face cu mine.

— Pentru că nu am vorbit o lună? După atâția ani împreună ai aruncat totul pentru că nu am vorbit o amărâtă de lună?

— Nu doar asta. Faptul că pentru Amber ai fost prezentă iar mie nu mi-ai dat nici un semn.

— Foarte bine atunci, spun încercând să par afectată. Ce vom face în cazul ăsta?

— Nu știu. Eu, chiar o plac pe Cindy.

— Ok. Voi pleca atunci. Nu vreau să intervin în dragostea voastră nemărginită, spun sarcastică.

— Nu îmi voi cere iertare pentru că știu că așa ceva nu vei ierta niciodată. Pot doar să spun că îmi pare rău că s-a întâmplat asta și că ai aflat în felul ăsta, rostește el trist.

— Stewart, nu e nimic. E ok, era oarecum de așteptat. Relația noastră, știu și eu că nu a fost chiar cea mai pasională. Îți mulțumesc totuși pentru tot, fără tine probabil nu aș fi putut trece peste moartea familiei mele. Ai fost ancora mea și pentru asta îți voi fi veșnic recunoscătoare, poate e mai bine că s-a întâmplat așa.

— Crezi că vom putea să redevenim prieteni vreodată?

— Știu că da. Înainte să devenim un cuplu am fost prieteni așa că sunt sigură că într-o zi vom fi din nou ca atunci.

— Vrei să rămâi aici?

— Nu, oricum nu am venit pentru mult timp. Diseară am avion înapoi așa că îmi voi petrece ziua cu Amber.

Mint, mint pentru că nu pot să îi spun adevărul încă. Nu îi pot spune că eu am greșit prima, că de fapt sunt căsătorită cu un alt bărbat. Nu cred că mai are rost să îi ofer explicații, oricum nimic nu s-ar schimba. În plus are dreptate, nu pot trece peste o infidelitate atât de evidentă cum nici el nu ar fi putut să o facă.

Mă apropii de el și îl îmbrățișez ușor cu sinceritate și cu inima împăcată. Îmi iau valiza și ies îndreptându-mă spre stația de taxiuri din apropiere.

***

Ziua a trecut relativ repede în compania bunei mele prietene. Amber spre surprinderea mea nu era deloc supărată pe Stewart din contră aș putea spune că era chiar bucuroasă că el a făcut așa ceva. Deși mi-a propus să rămân cele trei zile cu ea am refuzat. Nu din cauză îmi doresc prea mult să îl revăd pe Jace ci pentru că nu am de ce să rămân. Mă tem că dacă mai stau mult aici, sentimentul de ușurare s-ar putea transforma în nefericire iar infidelitatea lui Stewart va începe să mă  afecteze.

Acum ar fi trebuit să plâng în hohote și să urlu de nervi pentru ce a făcut el dar nu-l pot blama. Eu am făcut mai rău și deși am rămas cu Jace pentru el asta nu justifică faptul că într-adevăr am evitat să îi vorbesc. Aflată acum aici realizez că dragostea ce o credeam nemărginită și pe deplin satisfăcătoare nu e chiar așa. Existau multe lipsuri în relația cu Stewart, lipsuri pe care am vrut să le ignor dar care până la urmă au ieșit la suprafață.

L-am sunat pe Jace care doar ce ajunsese în Vegas și când i-am spus să se întoarcă acesta doar a aprobat fără să mă întrebe nimic. Nici eu nu am de gând să îi spun ceva, nu vreau să știe ce s-a întâmplat de fapt între mine și Stewart, nu vreau să creadă că m-am despărțit de cel cu care am fost timp de șase ani pentru el.

Stau pe banca din aeroport, e deja seară și avionul trebuie să ajungă din clipă în clipă. Nu știu unde vrea Jace să mergem dar nici nu mă interesează prea mult. Nu țineam neapărat să mergem undeva, dar tot e mai bine decât să mă întorc în casa aia unde toți mă privesc și îmi vorbesc frumos în față dar pe la spate nu mă suportă deloc. Cred că singurul care m-a acceptat cu adevărat este tatăl lui. Mama lui încă mă privește ca pe o intrusă iar fratele lui Peter ca pe o bucată de carne.

— Ți-am spus că te aștept în același loc, se aude o voce în spatele meu și mă întorc spre sursă.

— Asta urma să se întâmple peste trei zile dar pentru că am venit mai devreme lucrurile se schimbă. Când ai ajuns?

— Acum jumătate de oră. Te-am sunat dar cred că ai telefonul închis de aceea am venit să te caut înăuntru.

— Ah, probabil s-a terminat bateria.

— Probabil. Cum de nu ai rămas?

— Ahm, Stewart a trebuit să plece, spun repede.

— Da? Nu știam, rostește încurcat.

— A fost ceva neprevăzut.

— Mergem? întreabă oferindu-mi brațul.

— Mergem, dar unde?

— E surpriză, îmi șoptește zâmbind.

Mă agăț de brațul lui și plecăm împreună spre o destinație necunoscută mie. Nu știu de ce am avut senzația că nu o să-l mai văd dimineață când l-am lăsat în urmă și de ce încă am presentimentul că ceva nu va merge bine, dar decid să ignor avertismentul dat de mintea mea. Totul va fi bine, începând de azi nu voi mai trăi cu teamă, nu voi mai fi speriată că adevărul va ieși la lumină și Stewart va afla căci, nu are ce să afle.

Ai trei luni Jace. Trei luni ca să mă faci să mă îndrăgostesc de tine.

Bună ziua dragii mei. Sper ca acest capitol să fi fost pe placul vostru iar dacă a fost vă aștept cu o părere.

xoxo fluturași.