epilogue

265 39 2
                                    

Cand parintii lui au ajuns acasa era prea tarziu. Au sunat la urgente si paramedicii au trebui sa i-l smulga pe Luke din bratele mamei lui indurerate. Hayden a aflat, Calum a aflat, Michael a aflat, Ashton a aflat... profesorii lui si alti colegi... Iar toti s-au simtit responsabili de moartea baiatului cu ochii albastri si tristi. Atat de tristi.

Toti se intrebau ce ar face daca Luke s-ar trezi. Ar fi prieteni mai buni, l-ar sfatui cand ar avea ganduri negre si ar fi acolo pentru el cand era gata sa cedeze? Probabil ca da. Acum era prea tarziu, oricum. Pastilele au fost inghitite, lacrimile au fost varsate si parerile de rau impartite, dar nu s-a mai trezit.

Se spune ca oricine plange atunci cand moare. Nu intantionat neaparat, ci mai mult faptul ca atunci cand sufletul paraseste corpul acesta isi face propria inmormantare.

Dar Luke n-a plans. Sufletul lui a parasit corpul ca o pana in bataia vantului si nicio lacrima nu i-a patat obrajii care acum si-au pierdut culoarea.

Acum era fericit. Toti stiau asta.

In ziua inmormantarii lui a plouat. Tare. Si cand i-au coborat sicriul in pamant si mama lui a aruncat un pumn de noroi si lacrimi peste fiul sau cerul parca s-a spart in doua si soarele si-a facut aparitia.

Si atunci au stiut sigur ca lui Luke ii e mai bine acolo unde este acum.

Probabil ca unii omameni sunt facuti pentru lucruri mai marete decat aceasta lume.

THE END

N/A: am ajuns la final, dragii mei. Multumesc ca ati fost alaturi de mine si sper ca v-a placut povestea!
VOTE/COMM

-

SONG: GOODBYE MY LOVER

-

READER'S PROBLEM OF THE WEEK:
-

Suicide notes » Luke Hemmings [✔️] Onde as histórias ganham vida. Descobre agora