Capitolul 46.

1.4K 64 27
                                    


Ziua mult aşteptată a sosit. Mama mă trezeşte dis de dimineaţă pentru a fi sigură că ne încadrăm în timp. La ora 6PM va avea loc ceremonia la 620 Loft and Garden. După ce îmi fac toaleta, mănânc puţin să prind putere şi merg direct în living, unde hairstylist-ul şi make-up artistul ma aşteaptă deja. Mai întâi, mă machiază, fiind o muncă mai mare şi care durează mai mult. Într-o oră şi câteva minute, sunt gata şi cu machiajul şi cu părul. Sunt ajutată de mama şi de încă câteva fete să îmbrac rochia şi să îmi pun accesoriile.

Mă privesc în oglindă pentru câteva clipe şi amuţesc când văd imaginea. Parcă nici nu sunt eu.  Toată lumea din cameră mă ia în braţe şi îmi laudă întreaga apariţie. Emoţiile mă cuprind şi nu pot decât să le ofer un sincer mulţumesc şi un mare zâmbet.


În câteva clipe, fotograful apare şi sunt pregătită de şedinţa foto. Mă fotografiază la ieşirea din casă apoi mergem în parcul central, unde ne aşteaptă întreaga echipă. Ajunsă acolo, sunt întâmpinată de ei şi sunt complimentată din toate părţile. Imediat începem şedinţa şi la îndemnurile fotografului îmi dau frâu liber corpului şi pozele ies impecabil.

Terminăm la fix şi în timp ce echipa îşi strânge lucrurile observ o mulţime de adolescente ce-mi fac poze şi discută între ele. Urc în maşina cu care am venit şi aştept să fiu condusă la locul ceremoniei. În drum spre locaţie intru puţin pe Twitter unde observ o întreagă nebunie. Văd o mulţime de poze cu mine din parcul central şi îmi confirm faptul că fetele din parc erau fanele lui Justin. Văd o mulţime de comentarii răutăcioase la adresa mea însă văd şi comentarii pozitive ce mă bucură şi mă fac să nu le bag în seamă pe cele negative. 

Ajungem la locaţie cu o mică întârziere şi observ că toată lumea a ajuns şi aşteaptă ca mireasa să-şi facă apariţia. Îl văd pe tata aşteptându-mă pentru a mă putea conduce la altar. Cobor din maşină şi mă îndrept spre el.

-Eşti pregătită de pasul cel mare? îmi spune în timp ce îmi oferă braţul său.

Dau din cap aprobator în timp ce îl apuc de braţ, gândindu-mă doar la ce s-ar putea întâmpla când tata îl va vedea pe Justin venind. Nu mai pot da înapoi acum, chiar dacă poate mi-aş dori acest lucru. Nu ştiu ce se întâmplă însă nu sunt sigură de nimic în acest moment. 

Urcăm scările până pe acoperişul clădirii unde va avea loc ceremonia şi ne oprim la intrare pentru ca muzica să înceapă. Odată cu startul melodiei clasice unei ceremonii, păşim spre altar. 

Emoţionată, arunc zâmbete fiecărui oaspete şi în câteva clipe ajungem în faţa altarului. Îl văd pe Austin îmbrăcat într-un costum împecabil şi nu pot nega faptul că arată uimitor. 

Justin nu şi-a făcut apariţia şi gândul acesta mă linişteşte fiind sigură că tata a angajat pe cineva să se ocupe de pază şi de tot.

Ajung in faţa altarului şi Austin îmi întinde mana pentru a o săruta pe a mea apoi aşteptăm ca ofiţerul de stare civilă să înceapă ceremonia.

Ajungem şi la momentul în care trebuie să răspundem la celebra întrebare. Însă ofiţerul nu apucă să ne-o pună pentru că uşile se deschid şi Justin îşi intră într-un costum alb-negru, arătând mai bine ca oricând. Gâfâind vine spre  noi şi mă întorc complet cu faţa spre el. Când mă vede se opreşte şi îşi pune mâna la gură. Îl zăresc imediat pe tata cum se ridică de pe scaun foarte furios îndreptându-se spre cel ce a tulburat ceremonia. 

-Nu-l las pe imbecilul ăsta să-i strice fericirea fiicei mele! strigă furios.

Mă desprind din  strânsoarea lui Austin şi alerg grăbită spre Justin. Trec pe lângă tata şi rămâne uimit când mă vede. Cu coada ochiului văd cum îşi ridică mâna şi îmi dau seama că e un semnal.  Imediat ce ajung în faţa lui Justin îi iau faţa în palme şi îmi dau lacrimile. Îi văd privirea îngrozită cum se uită la rochia mea şi îmi aplec privirea să descopăr ce-l îngrozeşte. O pată mare de sânge se întinde alert peste albul rochiei mele şi abia acum realizez ce se întâmplă. Simt o durere imensă în zona abdominală. Cad din picioare însă Justin mă prinde cu mâinile şi se pune uşor pe vine, apoi mă strânge la pieptul său.

-Să cheme cineva o ambulanţă!! strigă disperat, lacrimile curgându-i şiroaie. Îl zăresc pe tata cum îşi pune mâinile în cap şi se mişcă  încontrolabil. Toată lumea ramâne îngrozită, numai Austin reacţionează şi sună la salvare.

Simt cum mi se scurge toată viaţa din mine şi simt cum sângele îmi inundă gura. Justin observă asta şi începe să se panicheze mai rău.

-Te rog, rămâi cu mine! Jasmine, nu fă asta! îmi spune în timp ce mă leagănă la pieptul lui văzând că încep să mă înec în propriul sânge.

-Te iubesc... reuşesc să mai spun şi totul dispare.

Din perspectiva lui Justin.

O văd cum îşi închide ochii şi mă îngrozesc ştiind că nu pot face nimic. Observ că trupuri se apropie de noi însă nu pot distinge chipurile din cauza lacrimilor.

-Unde e ambulanţa aia nenorocită?! strig sfâşiat de imaginea persoanei pe care o iubesc cel mai mult pierind în braţele mele.

În câteva clipe aud paşi grăbiţi şi strigăte venind din spre uşă şi îmi dau seama că sunt cei de la ambulanţă.

Cu greu mă dezlipesc de trupul ei şi îi las pe doctori să-şi facă treaba. Mă pun în genunchi şi îmi privesc mâinile pline de sânge şi sacoul care şi-a schimbat culoarea albă într-o culoare pe care cu câteva clipe în urmă o iubeam.

Doctorii se zbat să o resusciteze pe Jasmine însă după mai mult de o oră de încercări eşuate este declarat decesul. Îi văd cum îi ridică trupul firav şi se îndreaptă spre ieşire. Mintea mea încă nu realizează ce se întămplă, sau poate realizează însă nu îi vine a crede.

-E numai vina ta! aud o voce groasă venind din partea cuiva care se mişcă haotic prin jur. Îmi ridic privirea şi îl văd pe domnul Shelley bulversat şi în acelaşi timp furios, mişcăndu-se în stânga şi în dreapta. Tu trebuia să mori! Nu îngerul meu! Cară-te!

***

Mă ridic din pat, văzând soarele cum pătrunde în cameră şi îmi frec ochii umezi de lacrimi. Îmediat ce ies pe uşă o văd pe mama venind spre mine.

-Dragul meu! îmi spune luându-mă în braţe.  Eşti pregătit? 

-Nu... dar trebuie să merg. Mă duc să fac un duş, pregăteşte-mi tu costumul, te rog.

După ce îmi fac un duş lung şi rece, mă îmbrac în hainele ce mă aşteptau pe pat şi după ce totul este pus la punct ies din cameră şi mă îndrept spre bucătărie. Iau buchetul imens de bujori albi, florile ei preferate, de pe masă şi plec singur, stiind că familia mea va veni separat. 

***

Ajung acolo şi nu îmi pot stăpâni lacrimile când îi zăresc trupul micuţ stând nemişcat, fiind înconjurată pe sute de flori. Ajung în dreptul ei şi îi pun buchetul lăngă trup şi încep să-i mângâi obrazul rece.

-Iartă-mă... îi şoptesc la ureche apoi îi sărut buzele. Îi privesc chipul încă odată înainte să mă îndepărtez lăcrimând de sicriu.

Un ultim sărut, o ultimă privire, un ultim râmas bun...

Un ultim sărut, o ultimă privire, un ultim râmas bun

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Un joc murdar(Justin Bieber fan fiction)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum