Un joc murdar(Justin Bieber fan fiction)

Capitolul 19.

Mulţumesc pentru susţinere şi sunt aşa fericită că am reuşit să ating pragul de 10.000 de citiri şi cred că deja am mai făcut 200. Cea mai tare parte în a avea un FanFiction este atunci când postezi ceva despre cartea respectivă sau chiar ea şi majoritatea te întreabă dacă e a ta miraţi fiind, iar apoi apar alte persoane care încep să îţi citească cartea şi îţi adresează numai cuvinte de laudă. Asta mă face să scriu în continuare şi să nu mă opresc. Aa da, am postat cam târziu GIF-ul la capitolul trecut şi nu cred că multe dintre voi l-a văzut, deci puteţi să vă uitaţi acum. Ok, asta a sunat puţin ciudat. În fine, bucuraţi-vă de acest capitol. 

"Hai să ducem această micuţă acasă." îmi spune Justin în timp ce mă ia în braţe. Încerc să râd şi îl prind de gât. Cu mâna stângă îmi şterg lacrimile, apoi mă agăţ şi cu ea de gâtul lui Justin. Se uită la mine şi îmi sărută obrazul. Ieşim din aeroport şi Justin se orientează pe unde să o ia. Vede un taxi şi se îndreaptă spre el. Ca să rup tăcerea îl întreb curioasă:

-Cum mai e maşina? Ai asigurare, nu?

-Sigur. Dacă nu aveam asigurare îţi dai seama că eram mort acum, nu?

-De ce să fii mort? E doar o simplă maşină.

-Pentru mine, Maria este preţioasa mea.

-Maria? îl întreb amuzată. Ţi-ai botezat  maşina Maria?

Dă din cap aprobator, puţin ruşinat de situaţie. Încep să râd şi îl văd cum face o faţă de câine plouat apoi începe şi el să râdă. Deschide portiera şi mă aşează cu grijă pe banchetă. Urcă şi el în maşină apoi îi îndică şoferului locul unde ar trebui să ne ducă. Se aşează mai lângă mine şi îşi sprijină capul pe umărul meu. Oftează apoi se aşează  mai bine şi închide ochii. Îl iau de mână şi îmi întorc capul spre geam să pot privi lumea.

***

 Îmi aşez cu grijă conversele şi intru în bucătărie să mănânc ceva. Îl văd pe tata cum stă rezemat de bufetul de lângă fereastră, cu mâinile în sân. Îl salut şi îmi îndrept privirea spre frigiderul ce este deschis în faţa mea. Îmi scot o felie de pizza şi sucul de portocale şi închid frigiderul. Mă uit la tata ce se uită fix la mine cam serios. Îmi pun suc într-un pahar şi bag cutia la locul ei în frigider. Îmi iau paharul şi farfuria şi mă îndrept spre scări.

-Vreau să nu te mai văd cu băiatul ala!

Îmi întorc privirea spre el şi îi răspund:

-De ce?

-Că aşa vreau eu. E un nenorocit, nu are ce căuta în viaţa ta!

-Nu îmi spui tu ce să fac! Nenorocit eşti tu că m-ai lăsat să sufăr atâţia ani crezând că ai murit, dar nu, tu erai bine mersi! 

-Jasmine, eşti pedepsită!

-Nu zău!

Trântesc paharul şi urc în camera mea. Aşez farfuria pe noptieră şi mă trântesc în pat. 

După câteva zile.

Din perspectiva lui Justin.

Ajung în faţa casei lui Jasmine şi  parchez maşina în faţa casei. Ies din ea şi îmi dau jos ochelarii de soare. Îl văd pe domnul Shelley cum deschide poarta şi îşi dă ochelarii jos. Mă aşez pe capota maşinii cu mâinile în sân şi aştept să ascult ce are de spus. 

-Ascultă puştiule, fiica mea înseamnă totul pentru mine. Ea are nevoie de mine la fel cum am eu nevoie de ea. Vreau să spun că într-o zi va trebui să o las să plece. Nu vreau asta... Si cand o voi face, va avea nevoie sa fie cu un bărbat, nu cu un puşti. Asta e ceea ce eşti.