Închizătoarea ||Închisă||

Camera Universe

- Ce-ai făcut?! ţipă Ryan.
Claudia tocmai termină să le povestească despre noaptea trecută. Era ora prânzului iar ea abia se trezise. Când se ridicase din pat îşi amintea atât de vag ce se întâmplase noaptea trecută, dar odată ce văzuse săculeţul de catifea pe noptieră îşi aminti totul cu o exactitate surprinzătoare. După alergă rapid la mansardă.
- Trebuia să ne trezeşti! zise băiatul din nou, pe jumătate amuzat, pe jumătate supărat.
Problema cu Ryan era că niciodată Claudia nu îşi putea da seama cât de serios era acesta. Chiar dacă tonul lui arăta că e supărat, pe faţă i se întindea un zâmbet amuzat. Cu ceilalți era mult mai uşor. Gemenii deja începuseră deja să facă glume pe seama subiectului. Fata aproape aruncase cu un cuţit după ei când aceştia spuseră că orice creatură, nu numai femeia-algă (cum o botezaseră ei), s-ar transforma în cenușă dacă ar cădea sub atingerea concentrată a Claudiei.
Cât despre Eric, avea aceeași expresie neutră, cu o urmă de îngrijorare ce îl făcea să arate caraghios. Kala părea să fie de acord cu gândul Claudiei. Afişând atitudinea ei caracteristică, liniştită şi copilăroasă, aproape cădea de pe fotoliul ei din cauza faptului că râdea de două lucruri în același timp. Glumele lui Toby şi Will Quinn pe deoparte, iar pe cealaltă de faţa lui Eric.
- Calm! Calm! îi zise Claudia rapid lui Ryan. Să nu explodezi, după ar trebui să te curăţ de pe podea.
Această replică fu urmată de o rafală de chicoteli din partea Kalei. Văzând că Ryan devenise mai liniştit, Claudia continuă:
- O să puteţi veni cu mine data viitoare. Acum bucură-te şi tu că am găsit indiciul, zise ea privind spre săculeţul din catifea.
Era greu, parcă umplut cu pietre. De fapt, forma ce se afla înăuntru părea o piatră, destul de ciudată dealtfel, dar o piatră. Nu îl deschisese încă dar murea de curiozitate să afle ce era în el.
- Şi care e indiciul? întrebă Will privind spre săculeţ.
- Nu ştiu, zise Claudia. Nu l-am deschis încă.
- Ai înnebunit?! Deschide-l!
Kala luă rapid sacul şi îl deschise la fel de repede. Scoase din el un fel de zar cu mai multe feţe goale.
- Ce naiba mai e şi asta? întrebă uşor furioasă Kala.
- Nu e clar? veni replica imediată a lui Toby. E replica în miniatură a capului lui Eric.
În timp ce Eric îi adresa nişte replici usturătoare lui Toby, Claudia luă zarul şi privi cu atenţie la el. Îşi trecu uşor degetul peste marginile lui şi descoperi o fantă minusculă. Introduse încet unghia în ea. Faţa se luă ca un capac. Înăuntru era gol, doar în mijloc era o fâşie de pergament făcută sul şi pusă pe un ax ce era fixat de zar. Luă pergamentul şi ţipă:
- Opriţi-vă! Am găsit ceva!
Toţi împietrită. Claudia scoase pergamentul şi îl desfăşură. Privi scrisul uşor arcuit.

ካሜራ አጽናፈ ዓለም

- Asta ce înseamnă asta? întrebă Will privind nedumerit simbolurile.
- E amharică! zise Kala, faţa ei schimbându-se deodată în una concentrată. Am învățat limba acum patru ani. ,, ካሜራ አጽናፈ ዓለም" înseamnă...
- Camera Universului! spuseră Claudia şi Ryan în acelaşi timp.
Toţi priveau nedumeriţi.
- Da! zise Kala. De unde ştiţi?
- E o poveste comună, începu Claudia să explice. Nu e originală din Etiopia, ţara în care se vorbeşte amharica. Legenda a fost scrisă în amharică deoarece anticii credeau că amharica este o limbă dumnezeiască, fiindcă Manelik I, primul împărat al Etiopiei, a fost fiul lui Solomon. De fapt, legenda e atât de veche încât nu se ştie din ce cultură provine.
- Se spune - continuă Ryan în locul ei - că această cameră e infinită. Prezintă universul în mărimea sa naturală, cu stele, planete, absolut tot. Istoricii spun că legenda a fost scrisă în piatră, iar lângă ea se pare că erau scrise nişte indicaţii ciudate pentru a ajunge la Camera Universului. Mulţi cercetători au încercat să găsească Camera dar au ajuns la concluzia că e imposibil.
- Deci asta înseamnă că indiciul ne spune să găsim Camera Universului? zise Toby indignat. Dar nu e imposibil.
- Poate e imposibil pentru cercetători, dar cine zice că e şi pentru noi? spuse Kala zâmbind şmechereşte.
Pe faţa Claudiei se întinse un zâmbet subtil. Ei erau şase adolescenţi ce vânau demoni, iar acele persoane erau oameni de ştiinţă cu doctorate şi studii. Nu credea că vor reuşi să găsească ceva, dar speranţa şi ideea de a fii mai inteligentă ca cercetătorii aceia îi făcea plăcere.
- Deci găsim Camera şi următorul indiciu? sparse Will tăcerea.
- Nu, spuse Claudia încet.
- Cum adică nu ?
- Anticii spuneau că Universul este sursa tuturor forţelor lumii, deci poate fii şi sursa demonilor. O poartă poate ascunde o altă poartă.
- Iar aceea poartă poate duce la locul porţii pe care noi o căutam! zise Ryan entuziasmat.
- Exact! ţipă Claudia.
Toţi se uitau la cei doi ca la nişte fiinţe extraterestre.
- Vreţi să spuneţi ca în Camera Universului există o poartă care duce spre un loc unde se află poarta spre Axelemor.(Lumea Demonilor)
- Da! raspunseră cei doi în același timp.
- Aţi înnebunit? ziseră gemenii cu blândețe.
- Poate că da! spuseră Ryan râzând. Doar noi suntem aceia care aleargă după demoni.
Claudia râse încet. Privi din nou fâşia de pergament. Semnele erau scrise cu o cerneală neagră ca smoala. Cine ştia unde aveau să ducă acestea? Camera Universului, un loc uitat, considerat multă vreme un mit. Oare puteau ei să-l găsească?
- Am găsit! zise Eric triumfător, ridicând uşor leptopul în aer. Am găsit legenda! Uitaţi-vă!
Le întinse leptopul celorlalți. Aceştia priviră spre monitor. Acolo era înşiruită întreaga legendă, de la cap la coada, iar mai jos se aflau indicaţiile care duceau spre Cameră.

Ascunsă între pământ şi stele
Ascultă tu indicaţiile mele
Dacă vrei camera s-o gaseşti
Trebuie să stai şi să gandeşti.
O căutare îndelungată avem
O comoară în care credem
Gaseşte-o şi a ta va fi
Şi ce cauţi vei gasi.

Întâi îţi dăm o provocare
Unde e 57, 40, 97, 39 oare?

- 57, 40, 97, 39? întrebă Claudia nedumerită. La ce se referă?
- Sincer, zise Ryan, habar n-am.
- Haide Ryan, spuse Toby uşor amuzat. Chiar nu ştii? Doamne!
- Chiar nu ştiu! Nu mai râde!
Ca un copil mic Ryan sări pe Toby şi începură amândoi să se tăvălească pe podea. Claudia s-a uitat la Eric.
- Ce naiba vrea să spună Toby?
- Ah, alea sunt coordonate, zise Eric. Arată locaţia exactă a oraşului Licorm, locul unde Toby, Will şi Ryan au copilărit.
- Deci înseamnă că mergem la Licorm! zise Claudia

Vreau să vă mulţumesc mult pentru că sunteţi alături de mine şi îmi citiţi cartea. Vreau să vă ştiu părerea. Lasaţi într-un comentariu părerea voastră despre carte. Părerea voastră este foarte importantă. Multumesc că citiți!