Închizătoarea ||Închisă||

Fontis

    Claudia se antrenă din greu următoarele zile. Laudele celorlalţi şi aclamaţiile continue ale gemenilor Quinn o făceau să se simtă mult mai curajoasă decât era cu adevărat. Se simţea puternică, chiar invincibilă.
    Într-o după-amiază rece de octombrie, Claudia se gândi să înceapă căutarea porţii. Stătea ghemuită în fotoliul ei vişiniu cu o cărticică în brațe, în timp ce ceilalți aveau preocupările lor obişnuite. Gemenii jucau un joc ciudat inventat de ei, Kala schiţa absentă în caietul ei portocaliu şi Eric tasta energic cu obişnuitul leptop negru în braţe. Iar Ryan îşi lustruia cu mare grijă sabia argintie ce o purtam mereu cu el. Asta se întâmpla în fiecare zi adevărată de toamnă, în care ploua cu găleata. Claudia îşi drese vocea şi spuse timid:
   — Mă întrebam...
   Ryan ridică privirea şi dădu din cap să continue.  
   — Mă gândeam că ar trebui să încep să caut poartă.
   — Da. Deja îţi controlezi foarte bine puterile. Da! zise Ryan în timp ce încă îşi lustruia sabia.
    Surprinsă de atitudinea lui detaşată, ea se hotărî să continue:
   — Păi de unde să încep?
   — Nu ne întreba pe noi. Întreab-o pe ea.
   — Ce?
   — Mă bucur să te revăd, Claudia! zise o voce melodioasă, din spatele fetei.
    Se întoarse. În spatele ei se afla Victoria, cu chipul luminos şi cu un zâmbet angelic.
   — M-ai speriat, Victoria! spuse             Claudia, tresărind uşor.
   Ea încă nu era obişnuită cu apariţiile subite ale Victoriei, ce apărea de fiecare dată când te gândeai la ea. Chiar acum două zile Claudia avusese un vis despre Victoria şi ea apăruse lângă patul ei.
   — Eu ştiu care e primul indiciu, zise ea pe un ton misterios.
   — Păi care e?
   — Pentru a afla începutul trebuie să începi cu începutul.
   — Ce ar trebui să fie asta?
   — Primul indiciu.
   Pentru a afla începutul trebuie să începi cu începutul. Claudia răsucea în minte toate aceste cuvinte. Începutul. Cum putea să înceapă fără să ştie care e începutul? Şi ce însemna acest început? Nici măcar nu ştia ce se întâmpla acum, cum să ştie începutul? Doar dacă...
   — Aveţi aici o carte despre prima apariţie a porţii?
   — Trebuie să fie undeva. Cred că am văzut una care se numea Istoria închizătorilor. E pe raftul doisprezece.
   Fata fugi pe scări şi aproape căzu alegând spre raft. Căută rapid printre cărţi şi manuscrise până o găsi pe cea căutată. Era o carte groasă cu coperta albă şi aproape nouă. O luă în braţe şi fugi înapoi la mansardă. Când ajunse la ultima treaptă primi din plin un zar în faţă.
   — Scuze! zise Toby amuzat.
   — Ce joc mai e şi ăsta?
   — E Doc. L-am inventat când ei se antrenau. Să arunci cât mai puternic cu zarul e o regulă a jocului.
   — Mă distrugeţi!
   — Şi pe mine mă distrugeţi, se alătură Ryan conversaţiei. Trebuie să aruncaţi spre frunte.
    El le luă zarul şi îl aruncă cu exactitate în fruntea Claudiei. Atunci gemenii îl imitată pe Ryan şi aruncară mai multe zaruri în faţă fetei. Ea luă două zaruri şi le aruncă spre Ryan, dar acesta se feri de ele cu agilitatea unei pisici.
    — Opriţivă! ţipă Kala din toţi rănunchii, ridicându-se de pe fotoliu. Doamne, vă purtaţi ca nişte copii!
    — Vrei să ne băgăm şi noi? spuse Eric lăsând la o parte leptopul.
    — Bineînțeles!
    Urmă o bătălie uriaşă, pe care nimeni nu reuşise să o câştige. La sfârșit toţi erau întinşi pe podea privind cum părul de foc al Victoriei devine mai pronunţat sub razele slabe ale apusului. După o cină copioasă toţi se retraseră în camerele lor.
    Când îşi îmbrăca pijamalele ei confortabile, observă cartea. Se aşeză pe pat şi mângâie copertele ce străluceau în lumina lunii pline care se vedea pe fereastră. O deschise şi privi dulceag literele de un negru încântător. Dădu în grabă câteva pagini şi ajunse la capitolul dorit. Începu să citească:

     Prima apariţie a porţii a fost în anul 1124 . Aceasta s-a deschis în incinta liceului Sumen, mai exact la fântâna arteziană din sera pentru experimente a elevilor.
   Tot atunci s-a ales primul închizător. La fiecare cincizeci de ani se alege un închizător care trebuie să închidă poartă de fiecare dată când aceasta se deschide.
   Închizătorul are multe puteri, printre care Luminarea şi Conectarea.
Luminarea este puterea de bază a oricărui închizător. Este lumina pură din mintea şi inima lui cu care poate distruge umbrele sau altă forţă demonică.
Conectarea este puterea închizătorului de a se conecta cu oamenii sau creaturile din jurul său.