Închizătoarea ||Închisă||

Magister et servus

Atenție! Această carte este închisă şi nu voi mai posta la ea. Puteţi citi capitolele scrise dar nu va mai exista o continuare. Poate o voi corecta şi republica, nu sunt sigură. Dacă doriţi să citiţi altceva, pe profilul meu găsiţi cărţile Te crezi înger şi DVD. Vor mai exista şi cartea de dragoste Messenger şi o altă carte de fantezie, pentru iubitorii genului.
    Mulţumesc pentru înţelegere.

Paşii lui amorţiţi se auzeau puternic pe podeaua roşie. Alerga pe holurile întunecoase fără ca nimeni să-l bage în seamă. Nimeni nu-l observa niciodată, dar el era important. Foarte important. Dădu colţul. Castelul era ca un labirint. Lui niciodată nu i-au plăcut locurile întortocheate, dar stăpânului îi plăceau. Stăpânului îi plăceau jocurile şi complicaţiile aproape la fel de mult ca plăcerea sa cea mai mare, moartea. Dar pentru micul şi slăbănogul servitor, plăcerea însemna mâncarea umană, ceva ce în locul unde trăia, nu exista.
Ajunse la uşa masivă de abanos ce ducea spre camera stăpânului. Împinse uşor uşa şi intră în cameră. Era o încăpere vastă, de o culoare roșiatică, cu obişnuitele umbre negre dansau strânse în jurul tronului uriaş pentru a se ascunde de flăcările sumbre de pe marginile camerei. Observându-l pe micul bufon, persoana de pe tron zise cu o voce aspră:
- Ce faci aici?
- Scuză-mi impertinenţa stăpâne! zise slujitorul cu vocea tremurândă. Dar am veşti importante.
- Importante? zise pe un ton amuzat persoana. Mi-ai adus sute de veşti nesemnificative. Importante, ha?
- Ştiu că sunt un mare tont, stăpâne. Dar de data asta nu e ceva nesemnificativ.
- Bine zi! Dar dacă îmi iroseşti timpul te pun pe rug.
- Stăpâne, a apărut închizătoarea!
Liniştea se aşternu în cameră, iar persoana de pe tron rămase îngheţată şi abia putu să-şi deschidă gura pentru a vorbi.
- Eşti sigur? zise persoana apucând cu o mână albă şi osoasă gâtul servitorului. Eşti absolut sigur?
- D-d-da s-stăpâne, se bâlbâi el. Poarta s-a micşorat cu mult.
Mâna dădu drumul gâtului albicios iar servitorul căzu pe podea cu zgomot. După asta nu se auzi niciun zgomot. Deodată începu un râset sadic ce sparse tăcerea.
- Să vină! zise persoana râzând cu poftă. Fetiţa o să-şi piardă viaţa.