Little Child Mind

5 0 1
                                    

Bună, sunt Brooklyn,iar aceasta este povestea mea..povestea vietii mele.
Totul parea roz..nu credeam ca e ceva ineregula,absenta mamei mi se parea ceva obișnuit.
Locuiam cu bunica mea, pe tatal meu il vedeam la final de saptamana..pe mama mea, odata pe an..uneori si mai tarziu, dar credeam ca asa trebuie sa fie..asa e la toti copii.
Bunica mea ma invata sa numar,cand a aparut tatal meu pe usa(atunci ii spuneam "tată", nu stiam..adevarul).Bunicul a spus ca ar trebui sa merg la gradinita(aveam 3 ani)..iar mama a venit acasa pentru a se ocupa de înscrierea mea.
Incepeam sa vad ca ceva ..nu era bine. In fiecare seara eram trezita de urletele din cealalta camera. Incepeam sa plang ..iar mama venea sa ma calmeze spunandu-mi ca doar discuta, iar eu ii credeam..ce copil usor de pacalit.
A doua zi am mers la gradinita,
mama m-a dus acolo..nu ma adaptam. Ceilalti copii stiau sa faca calcule,eu nu. Nu intelegeam ce se intampla..imi era greu sa imi fac prieteni si plangeam mereu. Educatoarea a fost nevoita sa vorbeasca cu mama mea...
Cu timpul am inceput sa vorbesc si cu alti copii, sa imi fac prieteni,sa evoluez..dar tot mi se parea ca eram sub nivelul celorlalti..educatoarea a chemat-o iar pe mama la scoala...iar tata a spus ca o sa ma mute la alta gradinita daca mai creez probleme. Mama imi lua apararea..spunea ca din vina lui nu ma adaptez, ca trebuia sa incep mai devreme..
La 5 ani..am început sa pun intrebari... "de ce va certati mereu?","de ce lipsesti, mami?"

You've reached the end of published parts.

⏰ Last updated: Jul 18, 2016 ⏰

Add this story to your Library to get notified about new parts!

Her LifeWhere stories live. Discover now