Aleasă de întuneric .

Semnul

Vrăjitorul plecase .
Când însfârşit am terminat de văzut steluţe verzi , mi-am ridicat privirea spre Jenny . Se holba la mine ca la un mutant genetic .
Ca de obicei , am spus primul gând ce mi-a venit prin minte.

- Jenny , ai făcut ochii cât un melc !
- Te-a însemnat ! Vai de mine, Lexy ! Ţi-a pus pe frunte desenul lor .

Şi-a dus mâna la gură apăsându-si cu o uşoară reţinere buzele , în încercare nereuşită de a-şi înăbuşi un suspin .

M-am ridicat în picioare şi am tuşit . Aveam o durere groaznică de cap şi m-am frecat chiar în punctul dintre sprâncene. Mă ustura de parcă aş fi primit acul unei viespi  , iar durerea mi se răspândea în jurul ochilor până la obraji.
Simţeam că leşin ..

- Alexis ! Jenny plângea de-a binele şi vorbea printre suspinele udate de lacrimi  . - Doamne ! Tipul ăla era un vrăjitor , un vrăjitor vânător !

- Jenn , am spus eu clipind puternic . Nu mai plânge ! Ştii că nu sufăr să te văd plângând .

M-am întins spre ea ca să o liniştesc cu o îmbrăţişare ..
Însă s-a înstrâmbat şi s-a îndepărtat de mine . Nu-mi venea să cred ochilor ! Chiar se înstrâmbase , ca şi când i-ar fi fost frică de mine . Probabil că a observat supărarea din privirea mea ,pentru că brusc a pornit un amalgam de vorbe, după cum îi era obiceiul .

-Dumnezeule, Lexy ! Şi acum ce o să te faci ? Nu poţi să mergi acolo . Nu ai cum să fi una dintre moştrii ăia . Nu poate fi adevărat ! Cu cine mă mai duc la meciurile de fotbal ale echipei ?

Tot ce am remarcat e că pe parcursul acelui "discurs" nu s-a apropiat nici măcar cu un pas de mine .
Mă concentram asupra senzaţiei de greaţă şi durere care mă facea să dau frâu liber lacrimilor . Insă , imediat mi-a dispărut orice urmă de lacrimi din ochi . Era şi cazul , aveam o experienţă de câţiva ani .

- Nu-ţi face griji , găsesc eu o soluţie . O fi vreo' ...vreo' greşeală , am minţit eu .

Nu se poate spune că gândeam ceea ce spun , pur si simplu scoteam cuvinte pe gură .
Mi-am dus mânda din nou la cap , asta făcându-mă să mă înstrâmb . Durerea mea de cap persista .
Mă uitam prin jur şi am constatat cu o oarecare uşurare că eu şi Jenn eram singure pe hol , a trebuit să mă abţin dintr-un râs isteric. 
Dacă nu aş fi fost complet tulburată din cauza afurisitului ăluia de test la geometrie şi nu aş mai fi dat o fugă până la vestiarul meu ca să îmi iau manualul , probabil că vânătorul m-ar fi găsit în faţa şcolii alături de o mare parte din cei 1600 de elevi din Broken Village . Printre ei fiind şi stupida de sor'mea ,copia fidelă a păpuşei Barbie ,aşteptând ceea ce spune ea "limuzinele mari şi galbene".
Contrar asteptărilor ,  mai era un puştan în locul în care era vestiarul meu  , un tâmpiţel deşirat care -din nefericire- am avut ocazia să îl văd în mare parte .
Strângea la piept o tablă . Presupun că clubul de şah se reunea lunea după ore  .
Gândurile mele plecase în altă parte , oare vrăjitorii joacă sah ? Existau oare vrăjitori prostuţi ? Dar majorete vrăjitoare , stilul Barbie? Oare sunt şi cei care fac parte dintr-o trupă ? Vrăjitori emo sau goth ?
Nu prea mă omor după nergu , cel puţin nu exclusiv , nu simţeam nici o bruscă aversiune fată de apă şi săpun şi nici nu am vreo' dorinţă puternică de a-mi schimba tunsoarea şi de a-mi da cu creion dermatograf la greu .

-Lexy , eşti bine ?