Capitolul 19- Hayden

8.3K 571 11
                                    

Au trecut câteva săptămâni din seara aceea. Câteva săptămâni în care eu și Eva am comunicat mai mult prin telefon sau uneori chiar deloc. Chiar am vrut să-i spun tot adevărul atunci, tot ce aflasem, dar nu am avut tăria necesară. Nu știam cu ce să încep și nici acum nu știu, dar tot trebuie să o fac la un moment dat. 

Acum este vineri și ceasul nu bate mai mult de ora 18:30. Sunt în drum spre apartamentul Evei cu un discurs gata pregătit despre toată viața mea. Acum mai rămâne doar să îmi fac curaj.

Îți este frică de o femeie!

Nu este adevărat. Îmi este frică de urmările destăinuirii mele în fața ei. Nu vreau să plece de lângă mine. La dracu! O iubesc. Nu vreau să o pierd, dar tot va trebui să afle că... eu am avut o legătură cu familia ei adevărată.

Atunci ieși dracu din mașină și înfruntă situația ca un bărbat.

Nu mai stau pe gânduri, îmi ascult conștiința care de la un timp este foarte agitată. Ies din mașină îndreptându-mă țintă spre intrarea blocului. Urc cele câteva trepte fără ca măcar să-mi dau seama că am ajuns în fața ușii frumoasei mele. Nu mai aștept ca alte gânduri să mă oprească, și bat la ușă. După câteva secunde ușa îmi este deschisă, iar în fața mea apare femeia ce doresc din tot sufletul să rămână a mea pentru totdeauna.

-Hei. 

Zâmbetul ei nu întârzie să apară, iar ochii parcă îi strălucesc.

-Bună. salută și ea dându-se din ușă pentru a putea să intru.

Eva închide ușa în urma noastră, apoi mă trage către canapea dându-mi mie posibilitatea să o întind și să mă poziționez deasupra ei instantaneu lipindu-mi buzele de ale sale. Oh, Doamne se simte atât de bine. Buzele noastre contopite, parcă este o fărâmă de fericire pentru mine. În aceste zile petrecute departe unul de celălalt am realizat că oricât aș încerca să pretind că pot trăi fără ea, de fapt nu pot și nici nu vreau. Acest sentiment îmi este încă străin.

 Toată agitația din corpul meu se datorează ei. Mă lupt cu propria-mi persoană. Interiorul meu parcă plânge atunci când Eva nu e aproape de mine și asta este chiar de-a dreptul ridicol, sau cel puțin așa mi se părea înainte să-mi dau seama că sunt îndrăgostit până peste cap de această femeie. Conștientizez faptul că sunt obsedat de prezența ei, dar chiar un motiv foarte întemeiat. Când ea este lângă mine, în brațele mele putându-i simți mirosul caracteristic, putând să o sărut nebunește, tot trecutul meu dispare făcându-mă că doar lumea noastră contează, lumea pe care am început să o construim încă de la primul sărut.

Abia acum îmi dau seama! Sunt obsedat de ea, mă simt drogat în prezența ei de fiecare dată, îmi pierd mințile chiar dacă înainte să ajung la ea îmi propun să rămân rațional și lucid, dar ea înnebunește de-a dreptul. Nu credeam că pot gândi astfel de lucruri, că inima mea mai poate simți o astfel de căldură după atâta vreme. Eva mi-a făcut inima să bată din nou, precum un electroșoc. A dat buzna în viața mea precum un buldozer sau poate că a fost destinul, dar chiar și dacă nu ne ciocneam în intersecție toate drumurile ar fi putut să ne aducă unul lângă celălalt.

Continuam să ne devorăm unul pe celălalt. Gura mea coboară cu sărutări umede spre gâtul ei, ea lăsându-și mai mult capul pe spate pentru ca eu să mă bucur în totalitate de pielea ei catifelată ce mirosea a vanilie. Această aromă mă făcea droga de-a dreptul, dar cred că mai mult personalitatea ei puternică o făcea, altfel nu-mi pot explica de ce iubesc această parte "rea" a frumoasei mele, sălbatică, impunătoare...sexy. Dinții mei se înfig adânc și brusc în pielea bazei gâtului ei, aproape de clavicula dreaptă. Șatena mea geme de durere, uimire și plăcere, toate trei în același timp. Eu doar surâd și încerc să mă abțin din gemut atunci când ea își înfige ghearele de tigroaică în scalpul meu, dar eșuez lamentabil lăsând ca sunetul să-mi scape mai mult ca un răget ca al unui leu nerăbdător să se joace prada sa, și chiar sunt..

 Eu doar surâd și încerc să mă abțin din gemut atunci când ea își înfige ghearele de tigroaică în scalpul meu, dar eșuez lamentabil lăsând ca sunetul să-mi scape mai mult ca un răget ca al unui leu nerăbdător să se joace prada sa, și chiar sunt

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Eva îmi cuprinde tivul tricoului nerăbdătoare și chiar în momentul în care eram pregătit să mi-l dea jos pentru a ne continua conversația prin limbajul corpului, un tușit fals ne face să ne oprim brusc. Nu mă mișc din această poziție al dracului de bună, doar îmi îndrept capul spre locul de unde s-a auzit acel sunet, la fel făcând și Eva. Privirea surprinsă a șatenei de sub mine mă face să mă încrunt către bruneta ce se afla în mijlocul sufrageriei iubitei mele.

-Ow..scuze.. spune bruneta jenată, scărpinându-și ceafa făcând câte un pas bătând în retragere.

-Bell... îngăimă Eva de sub mine privind femeia cum apasă pe clanță încă privindu-ne jenată.

-Revin altă dată. spune de data aceasta pe un ton mai calm.

Bruneta deschide ușa și chiar înainte să iasă pe ușă spuse:

-Vreau nepoței, soro!

Asta o face pe iubita mea să se întindă la loc pe canapea râzând de această situație, făcându-mă pe mine și mai nedumerit.

-Ce a fost asta? întreb oarecum zâmbind pe sub mustăți din cauza efectului râsului ei asupra stării mele confuze.

Abia acum își potolește râsul care acum oficial este pe locul doi în rândul sunetelor mele preferate, pe primul loc sunt gemetele ei de plăcere, plăcere pe care doar eu știu să i-o ofer așa cum trebuie.

-Tocmai ai făcut cunoștință cu Bellinda, logodnica lui Dean și tot odată prietena mea cea mai bună încă de pe perioada facultății. spune frumoasa mea încă cu puțin amuzament în glas. Doar așa își putea face ea ieșirea mai grandioasă dacă nu i-a ieșit intrarea. continuă Eva zâmbind în timp ce eu o privesc intens analizându-i fiecare detaliu al feței.

Este atât de frumoasă când zâmbește! De fapt ea e frumoasă tot timpul, doar că în feluri diferite. Simt că abia acum încep să o cunosc pe Eva. Simt că bariera ei de fată serioasă și cu capul pe umeri s-a ridicat sau asta este doar ceea ce mi se pare, cert este că îmi place această Eva. 

-Ți-am spus până acum că îți ador zâmbetul? șoptesc apropiindu-mi fața de a ei puțin mai mult decât era, cât să o pot privi adânc în ochii ce mă îmbată mai ceva ca o sticlă de Jack Daniels.

Ea doar îmi susține privirea ușor uimită de întrebarea mea ciudată, dar apoi un mic zâmbet răsare pe fața ei, luminându-se. Eva doar îmi înconjoară gâtul cu brațele ei subțiri dar lungi, și înainte de a ne uni buzele o aud șoptind:

-Nu, dar acum știu.

După îmi repet aceste cuvinte în minte de câteva ori, încep să mă bucur de sărutul tandru, lent și pasional pe care până ea îl condusese. 

Planul meu încă o dată a eșuat. Nu am putut să-i spun tot ce am aflat, nu am putut, nu pot și nu cred că o să pot vreodată. Nu îi pot spune că ea este de fapt fiica celui mai mare interlop din America și că ai ei trăiesc de fapt regește pe lângă ea care a trebuit să îndure toate greutățile vieții..

*******

Buuuun! Am reușit să postez într-un final. În viața mea nu am fost atât de neinspirată ca în astea doua săptămâni în care nu am postat. Nu am avut inspirație și nici timp. De abia am dat două teze, iar acum urmează încă două, deci următorul capitol nu știu când îl voi posta.

Sper că acest capitol să fi fost pe placul vostru. Aștept comentarii chiar dacă majoritatea s-a săturat să aștepte un nou capitol la această carte.

Vă pup!

Roxx :)

Atracție PericuloasăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum