Atracție Periculoasă

Capitolul 1- Hayden

" I want to hide the truth
I want to shelter you
But with the beast inside
There's nowhere we can hide

No matter what we breed
We still are made of greed
This is my kingdom come
This is my kingdom come

When you feel my heat
Look into my eyes
It's where my demons hide
It's where my demons hide
Don't get too close
It's dark inside
It's where my demons hide
It's where my demons hide"

-- Imagine Dragons- Demons

Apăs pe clanța ușii vechi din metal fără ca înainte să bat. După ce deschid ușa și pășesc în biroul nu foarte spațios și întunecat, bărbatul ce se afla în spatele biroului se ridică în picioare analizându-mă. Se vede pe fața lui că se aștepta să fiu eu având în vedere ora asta devreme și faptul că el m-a chemat.

Îl analizez și eu înțelegându-ne deja din priviri. Știu de ce m-a chemat aici, chiar dacă nu a spus-o de la bun început, știu despre ce vrea să discutăm.

-Sper că ai rezolvat ce ți-am cerut, Hayden! Știi că am mare încredere în tine. îmi spune serios Andres.

Nu toți au?

-Te-am dezamăgit eu vreodată? îl întreb pe bărbatul îmbracat în negru, care acum se încruntă la mine, mie mărindumi-se rânjetul deja apărut.

-Mă asigur doar că o primă dată nu va exista. răspunde ferm apoi se așează la locul lui, în spatele biroului de un maro închis, lăcuit.

Îmi face și mie semn să mă așez pe scaunul din fața lui ceea ce și fac.

-Cum a decurs totul? întreabă bărbatul mai în varstă ca mine, pe un ton sobru.

-Așa cum a fost planificat totul, Andres. De ce te tot îndoiești de abilitățile mele?

Bărbatul nu spune nimic chiar dacă am folosit tonul nepotrivit. Știu că nu-i place să-i vorbesc în felul ăsta, de aceea o și fac, iar el știe perfect că vreau să-l enervez așa că mă ignoră. Mă privește serios, expresia feței sale inspiră ca de fiecare dată, superioritate. Nu pot altceva să fac decât să adopt aceeași expresie a feței. Nu sunt genul care se lasă călcat în picioare.

-Prea bine, dacă zici că nu au existat complicații și că ai rezolvat fără probleme, poți pleca. Te voi suna dacă mai este ceva urgent.

-Ok. spun automat precum un robot ridicându-mă de pe scaun și dând să ies pe ușă, dar el mă oprește din a apăsa pe clanță.

-Cu învățăcelul tău cum merge?

-Învață repede. spun întorcându-mă spre Andres cu un rânjet cât casa. Este de încedere, Andres, chiar dacă e un puști, e mai bun ca mulți de aici. îl asigur pe bărbatul în vârstă de 45 de ani.

-Vreau doar să fii cu ochii pe el. Știi că urăsc băgăcioșii, nu vreau să omor un puști doar din cauza curiozității lui. Ține-l departe de afacerile mele. o spune cu atâta ură de parcă deja l-a trădat.

Presupun că asta m-a făcut să accept să lucrez cu el, seriozitatea și tăria cu care nu-și lasă niciodată garda jos. Chiar dacă nu lucrez de multă vreme pentru Andres știu ce-i poate pielea.

-Cum zici tu Andres, eu am plecat. spun plictisit, apoi ies pe ușa biroului îndreptându-mă direct spre motorul meu ce mă aștepta în parcarea depozitului.

Ignor celelalte persoane care se află în încăpere și îmi încalec frumusețea. Pornesc motorul bijuteriei mele și o tai spre strada principală care mă ducea la garajul lui Bill.