NOI

Cap. 45

Il iubeste mult!

-Sa nu ma judeci, te rog! continua ingrijorata, luandu-mi mainile intr-ale ei deasupra mesei unde stateam.

-Flor, niciodata n-as putea sa fac asta! Sonny trebuia sa inteleaga si sa renunte la orgoliul lui. Trebuie sa lase trecutul in urma! Si apropo, esti o foarte buna actrita! pufnesc in ras facand-o si pe ea sa mi se alature.

Ma intorc in camera mea dupa discutia placuta pe care am avut-o cu Flor si nu-l zaresc nicaieri, doar aud dusul. Apare dupa cateva momente cu un prosop legat pe solduri si cu unul isi sterge parul. 

Ah, la naiba, ce bine arata!

Cand da cu ochii de mine se opreste brusc si nu stie ce sa zica sau sa faca. Se simte jenat si imi evita privirea. 

Asa iti trebuie! Sa te simti vinovat!

Se imbraca in liniste, iar eu continui sa-l privesc serioasa. Isi ridica intr-un final privirea si se aseaza pe marginea patului langa mine.

-Iubito, imi pare rau! Stiu ca am venit tarziu si sincer nici nu mai stiu cum am ajuns in pat, dar am fost cam suparat si .... iarta-ma, te rog! incepe sa se scuze cu voce joasa.

-Sonny, nu mai vreau sa urci beat la volan! Chiar nu conteaza motivul pentru care bei, dar nu mai vreau sa vii cu masina cand faci asta. Avem un copil acum si ....si nu vreau sa patesti ceva! ii spun serioasa si pe un ton destul de dur.

-N-o sa se mai intample, promit! imi spune privindu-ma in ochi la fel de serios ca si mine.

 Ma ridica deodata si ma  trage dupa el la bucatarie.

-Ai nevoie de cafea, nu? spun razand.

Aproba si abia se aseaza, punandu-si coatele pe masa si sprijinindu-si capul in palme. 

Cred ca e mahmur si-l doare capul! Asa ii trebuie, alta data sa nu mai bea!

Il aud pe Sid plangand si ma reped spre camera. Micutul meu se agita si scanceste, cred ca nu-i convine ca nu este curat. Trebuie spalat si schimbat de scutec si mai ales hranit. Cand revin, ii gasesc pe toti in living. Bridget a venit cu James, probabil sa-l vada si sa-si alinte iar nepotul, in timp ce Flor si Jon stau pe canapea si socializeaza cu ei. Doar Sonny sta pe un fotoliu uitandu-se la televizor, mai degraba butonand telecomanda cu un aer plictisit. E un pas inainte, macar n-a urlat sau plecat cand i-a vazut pe cei doi.

-O , iata cine a venit! striga bucuroasa viitoarea mea soacra si vine rapid langa mine luandu-mi-l din brate pe cel mic.

Arunc o privire spre Sonny si-l vad privindu-ne putin si dandu-si apoi ochii peste cap, enervat de reactia mamei sale. Ma asez pe canapea langa Flor incercand sa-l ignor, dar lipitoarea nu sta mult fara mine. Vine langa mine, punandu-si bratul dupa umerii mei si tragandu-ma cat mai mult spre pieptul lui facandu-ma sa ma inrosesc.

Nesimtitul ! In fata familiei sale !

-Bunico, azi e ultima zi in care mai stam aici! ne uimeste Sonny pe toti.

-Sonny, daca e din cauza mea ... atunci nu voi mai veni! spune trista Bridget.

-Nu-i din aceasta cauza! Dar vreau sa ma intorc in casa mea ... cu copilul si ...sotia mea, le spune si imi ridica cu degetul barbia si ma priveste zambindu-mi cu multa dragoste.

-Am vazut eu ceva la mana ta stralucind, draga mea! Dar am asteptat sa-mi spui tu! striga entuziasmata Flor.

-Ai rezistat si nu i-ai spus? ma intreaba Sonny razand.

-Am asteptat sa-i spunem impreuna! 

-Era si timpul, baiete! ii zice si Jon venind si tragandu-l intr-o imbratisare parinteasca.

-Felicitari! se apropie de noi si cei doi soti, dar nu indraznesc sa-l atinga pe Sonny.

Ii las sa ma imbratiseze pe mine si il imping usor pe iubitul meu spre mama sa. Aceasta il pupa pe ambii obraji, dar nu apuca sa-l imbratiseze pentru ca acesta  se retrage. Dar oricum ii citesc pe fata fericirea ca a acceptat sa-l atinga sau sa o lase sa-i vorbeasca fara sa urle la ea, cred ca e pentru prima data cand se intampla asa ceva si asta ma bucura foarte mult.

Incet, incet!

-Trebuie sa ma lasi pe mine sa organizez nunta, dragul meu! Nici nu-ti inchipui de cand astept aceasta ocazie! continua fericita Flor.

-Te pot ajuta si eu, mama! se ofera Bridget la fel de entuziasmata.

Nu credeam c-o sa se bucure ca ma casatoresc cu Sonny. De multe ori si-a exprimat parerea despre mine, considerandu-ma o servitoare. Dar reactia ei imi dovedeste ca apropierea  din ultimul timp este sincera si chiar vrea sa ne fie alaturi, la fel si James pe care-l vad la fel de entuziasmat ca ea de parca ar fi fiul lui adevarat.

-Bine, bine! Ocupati-va voi! le raspunde si Sonny dupa un timp in care i-am strans mana cat de tare am putut, infingandu-mi chiar si unghile.

Luam masa de pranz  intr-o atmosfera placuta in care cei patru sunt  atat de veseli si vorbareti, incat noi doar incuvintam cate ceva din cand in cand. Nu mai avem loc de ei, deja planifica localul, decoratiunile, invitatii si cine imi va face rochia. Dupa ele ar trebui sa facem nunta peste jumatate de an ca sa iasa perfecta, dar vocea lui Sonny rasuna peste toti si ii face sa taca si sa nu mai comenteze.

-Nunta va fi cat mai curand! Vreau sa fie peste o luna! 

-Sonny, dragule n-avem timp sa pregatim totul, incepe sa comenteze suparata Flor.

-Daca nu pregatiti totul intr-o luna, o iau pe Steffany si plecam in Las Vegas si ne casatorim acolo rapid fara sa stiti voi! Sau plecam in Romania! spune nervos. 

O Doamne , mi-am adus aminte de parintii mei! Cum sa ma marit fara ei?

Simt o durere atat de mare in suflet, gandul la ei  ma face sa sufar. I-am dezamagit total! Am un copil si ma marit cu un strain in timp ce ei cred ca eu muncesc sa strang bani pentru a ma intoarce acasa si a-mi deschide cabinetul veterinar pe care mi l-am visat inca din copilarie. In ultimul timp am vorbit doar la telefon si foarte putin pentru a nu-l auzi plangand pe Sid si sa intre la banuieli. Mi-e rusine de ei si nu stiu cum sa le zic ca n-o sa ma intorc acasa, ca voi ramane aici pentru totdeauna, ca tot ce au visat si si-au dorit pentru mine, eu am stricat!

Mereu am fost un copil ascultator si cuminte, am invatat de mica si mi-am batut singura capul cu lectiile pentru ca nu-si permiteau sa ma mediteze. Am vrut sa fie mandri de mine , iar acum am stricat totul in momentul in care m-am indragostit. Dar nu pot sa renunt la iubirea mea, n-am putut de la inceput, as muri fara Sonny. Si oricum e tarziu, daca m-as intoarce acasa cu un copil mic, i-as termina. 

Oricum as face , ei vor fi dezamagiti de mine ! 

Dar trebuie sa-mi fac curaj si sa le spun cumva, sa gasesc o cale prin care sa nu-i fac sa sufere prea mult si sa nu-mi mai vorbeasca. As suferi enorm sa stiu ca parintii mei pe langa faptul ca sunt dezamagiti de mine, imi intorc spatele si nu-mi mai vorbesc.

Ma ridic incet de la masa si ma retrag in camera mea. Nu mai vreau sa aud nimic, imi curg lacrimile fara sa vreau. Ma asez in pat cu genunchii stransi la piept si plang gandindu-ma la ei, la reactia lor, la dorul pe care il am pentru ei.

Nu l-am auzit cand a intrat, dar ii simt mana mangaindu-ma pe par. 

-O sa fie bine Steffany! Sunt aici! O sa fie bine, iubito!

Nu stiu ce parere are si daca stie de ce plang, dar faptul ca e langa mine ma face sa ma simt mult mai bine, parca ma intareste si nu ma mai simt atat de singura in momentul asta.

-