Profesorul De Matematică

Capitolul 5

Am reușit. Am intrat în echipă.

Simt pe cineva cum mă ridică în brațe și îmi dau seama că sunt Aiden și Liam.

-Ai reușit, maimuțo! Le-ai întrecut pe toate.
-Am reușit!

Doamna O'Connor se apropie de noi și eu ating din nou solul.

-Bun venit în echipă, Rose!

După antrenament

Ies din vestiar și dau de un Liam zâmbitor.

-Ochi albaștri!
-Hei!
-Ești gata?
-Normal. Unde mergem?
-Mă gândeam să mergem la Tang, să luăm câte o cafea apoi să mergem în parcul St Stephen's Green pentru că nu prea e nimeni la ora asta într-o luni.
-Okay. Să mergem atunci.

Liam îmi ia geanta din brațe pentru că o purtam ca pe o cutie. M-a luat de mână.
That's cute.
Am mers în parcare și am urcat în mașina lui.
In drum spre cafenea am ascultat muzica și am râs atât de mult. Uitasem de ce voiam să fiu cu Liam. Mă face să zâmbesc de mă dor obrajii și mă înțelege.
După un drum ce mi s-a părut mult prea scurt, Liam își parchează mașina și coborâm amândoi. După ce ne primim cafelele și Liam plătește, ne îndreptăm spre parc.

-Deci care e treaba cu Olivia? îl întreb așezându-mă lângă un copac.
-Ah...Olivia.
-Da, Olivia.
-Olivia e o fată cu un an mai mică decât noi. E în clasa a unșpea acum, dar când a ajuns la liceu, săraca fată s-a îndrăgostit de-
-De bad boy-ul de Aiden în clasa a zecea.
-Exact. La început doar își târa grupul de prieteni pe lângă al nostru în pauze, dar după a devenit mai ciudat pentru că făcea cum făcea și când avea ore libere ajungea în clasă cu noi. E frumoasă și mereu a fost. Noi am observat asta, dar nu și Aiden care sărea din floare-n floare atunci. Devenise din ce în ce mai greu pentru ea ca să îl cucerească pe maimuțoi. Dar totul s-a schimbat brusc vara asta când prietena ei cea mai bună a început să iasă cu Mike și veneau mult prea des când ne întâlneam noi. Era dulce și simplă când ieșea cu noi, era tăcută și liniștită, la locul ei. Dar îți jur că de când a început să iasă cu Aiden a devenit un șarpe cu toată lumea, numai cu el nu. E obsedată de el. Dar fii atentă cu ea, e o scorpie.
-Se vede în privirea ei că e scorpie.
-Știu. Și vorbește mult acum. Mult prea mult. Și se bagă în treburile tuturor. Ca mai devreme când a întrebat dacă suntem împreună.
-Și tu ai răspuns-
-Că suntem. Uite Rose, nu știu unde va duce asta. Dar te plac...mult. Vreau să fiu cu tine. Și știu că și tu vrei să fii cu mine pentru că ai spus-o de atâtea ori. Ai spus asta și de dimineață. Dar nu vreau să te grăbesc să faci ceva ce nu-

Nu îl mai las să își continue fraza și mă apropii de el sărutându-l. Nu am nimic de pierdut. Și îl plac pe Liam.

-Rose, ești sigură?
-Nu e ca și cum mă întrebi dacă vreau să fiu soția ta.

Vrea să mai spună ceva, dar telefonul îl întrerupe. Își cere scuze și răspunde.

-Rose, trebuie să te duc acasă. Îmi pare rău, dar trebuie să ajung acasă pentru că mama are o problemă și trebuie să o ajut.
-Eu cred că voi mai rămâne aici.
-Și lucrurile tale?
-Mi le aduci mâine la liceu.
-Voi veni să te iau mâine și ți le aduc.
-Ok.

Se apleacă și mă sărută, își mai cere scuze de câteva ori apoi pleacă.
Wow! Am iubit de câteva minute...câteva secunde și deja mă lasă baltă la prima noastră întâlnire. Ce romantic!
Dar trebuia să își ajute mama. Doar pe el îl are.
Trebuie să mă opresc din a gândi atât de negativ.