Profesorul De Matematică

Capitolul 3

Bat la ușă. Aud un "Intră". Am întârziat, cine știa ca nu suntem în aceași sală?

-Mă scuzați că am întârziat. spun și mă așez într-o bancă din spate.
-Acum să revenim. Cum spuneam, pentru săptămâna viitoare aveți de scris un eseu de 10 pagini despre Madame Bovary. Vreau să scrieți cu cuvintele voastre, dar nu prea mult, nu vreau ceva copiat de pe internet. Nu mă luați de proastă pentru că știu când ceva e scris de voi și când ceva e luat de pe internet.

-Și dacă nu am citit cartea până acum? întreb atrăgând atenția.
-Rose, ești un caz special. Ei au avut doua săptămâni să înceapă cartea și sper să o fi început până acum. Face o mică pauză și se uită la noii mei colegi, majoritatea se uitau pe pereți. Îți mai las o săptămână în plus. Ți-aș da mai mult timp, dar chiar nu pot.
-Îmi va ajunge. Vă mulțumesc!

————

Stau în fața liceului cu Aiden și prietenii lui și așteptam să treacă pauza ca mai apoi să pot merge la antrenament.

-Rose! Rose! Rose! Rose!
-Da, Aiden?
-Astă seară e o petrecere, vii cu noi?
-Ce fel de tont dă o petrece într-o seară de joi și nu poate aștepta o zi pentru weekend?
-Unul ai cărui părinți se întorc vineri seara. Deci vii?
-Nu știu, voi vedea.

Se apropie de mine zâmbind ca un idiot și îmi șoptește:

-Liam va fi acolo.
-Ok, voi veni. Dar nu doar pentru că mi-ai spus că vine, ci pentru că vreau să cunosc lume nouă.
-Mie îmi convine.

————

După antrenament am mers acasă. Drumul cu autobuzul a fost liniștit și din fericire am ajuns cu bine. Acum mă aflu în fața dulapului. Ce naiba voi purta? Decid să o sun pe Mila. Îmi răspunde imediat și zâmbesc când îi văd fața frumoasei brunete.

-Rose, my love, my heart, my tot ce vrei tu. Îmi este atât de dor de tine. Vezi că nu am uitat că mi-ai închis și nu m-ai mai sunat după.
-Și mie îmi e dor de tine! Îmi pare rău. Dar
s-au întâmplat chestii, iubito. Dar mai întâi: Cum mai ești? Ce mai faci? Cum merge cu-
-Nu îmi vorbi despre ea! Vorbește-mi despre tine. De ce ești dezbrăcată? Rooooose, iubire... ești la cineva acasă? E posibil să nu mai fii virgină...? Deja? În două zile? Ai făcut-o cu frumușelul ală de Liam, nu-i așa? E la baie, își face duș și m-ai sunat ca să îmi spui cum a fost prima oară?
-Nu, Mila, nu sunt la nimeni și nu am pierdut nimic. Nu te-am sunat doar pentru că îmi e dor de tine și de abia astept să te revăd pentru că mi s-au întâmplat atâtea porcării fără tine-
-Spune-mi de ce m-ai sunat, iubito.
-Merg la o petrecere și nu știu cu ce să mă îmbrac.
-Ugh ca de obicei. Stai puțin. Acolo te duci la o petrecere joi seara. De ce când eu te-am invitat la petrecerea aia nu ai venit cu mine?
-Mila, voiai să mă iei cu tine la un double date și tipa cu care eu trebuia să ies fuma mai mult ca fumătorii și duhnea a alcool de la 2 metri. Normal că nu am venit. Acum spune-mi cu ce să mă îmbrac. Trebuie să plec în mai puțin de o ora ca să nu fac contact cu tata. Îți voi explica de ce când mă vei îmbrăca.
-Ok. Arată-mi ce ai acolo.

Respir ușurată și îi arăt dulapul plin cu haine.

-Rochie sau pantaloni? mă întreabă încercând să vadă ce am pe umerașe
-Pantaloni sau poate o rochie...nu știu. Alege tu pentru mine. De aia te-am sunat.
-Ok, vom alege o fustă. Arată-mi-le.
-Ok...am doar trei așa că alege, spun și i le arăt.
-De fapt ai doar două, pentru că aia albă e a mea. Hoațo!
-Nu o porți niciodată. Si îmi plăcea așa ca am luat-o.
-Ok, atunci ia-i pe ăia, pune-ți cureaua cea neagră și topul ăla alb scurt pe care l-am văzut mai devreme.
-Mulțumesc, love!
-Nu ai pentru ce. Cât te schimbi și te pregătești vreau să știu ce s-a întâmplat in astea două zile.