Dear Darcy (Jamie Campbell Bower ff)

Capitolul 5

    "Eşti ok?" Mă întreabă Jamie părând îngrijorat. Staaai puţin. Jamie? Îngrijorat? Pentru mine? Asta e o glumă proastă sau...?

    "Da. Sunt bine." Răspund încă uimită de atitudinea sa.

    "Mă bucur că nu ai păţit nimic." Spune şi mă îmbrăţişează strâns.

    "Jamie, dacă asta e o glumă proastă de-a ta, ai face bine să încetezi. Am avut parte de suficientă dramă astăzi."

    "Nu e nicio glumă." Răspunde dur, desprinzându-se din îmbrăţişare. "Nu e vina mea că tu te bagi în tot felul de probleme, iar eu sunt nevoit să te scot."

    "Nu ţi-am cerut să mă salvezi mai devreme! Mă descurcam cu tipul ăla şi dacă nu apăreai tu!" Îi ţip nervoasă înapoi.

    "Te descurcai? Îţi baţi joc de mine? Ăla arăta ca şi cum ar fi putut în orice secundă să te tragă într-un boschet şi să te violeze, iar tu spui că te descurcai? Tu eşti în toate minţile?" Urlă gesticuland dramatic şi atrăgând priviri din partea trecătorilor.

    "Nu mai ţipa! Se uită lumea!" Spun încet, conştientă că are dreptate. 

    "Să nu mai ţip? Tu şi toate stupizeniile tale mă faceţi să ţip!" Continuă nervos.

    "Bine!" Îi urlu înapoi şi mă îndrept spre parcarea mall-ului.

    "Darcy... Stai..."

    "Ce vrei Jamie? Am treabă! Lasă-mă pe mine şi stupizeniile mele..."

    "Darcy... îmi pare rău... eram nervos. Nu am vrut să zic aia..."

    "Şi totuşi ai făcut-o." Spun rece, grăbindu-mă spre intrarea complexului.

    "Hai să mâncăm ceva!" Zice, nebăgându-mă în seamă şi luându-mă în braţe ca un copil mic.

    "Eşti aşa bipolar, Bower!"

    "De parcă nu ţi-ar plăcea!" Râde, eu simţind cum sunetul acela cristalin, îmi pătrunde în fiecare colţişor al corpului meu.

    Am păşit în interiorul clădirii, mergând spre scările rulante, care ne duc la etajul cu mâncare.

    "Unde vrei să mâncăm?" Mă întreabă, verificându-şi telefonul.

    "Nu ştiu de tine, Bower, dar eu aş vrea nişte aripioare picante de la kfc." Răspund, bătând din palme ca o psihopată şi gândindu-mă la gustul acela divin.

    "Păi să mergem atunci." Spune cu o expresie plictisită. "Mă duc până la baie. Nu comanda nimic până nu vin."

   "Mhm. Sigur." Mormăi, în aşa fel încât să nu mă poată auzi.

    Am aşteptat până când a dispărut pe culoarul ce duce către toalete şi am mers spre kfc, comandând un meniu cu opt aripioare. M-am asezat la o masă cât mai în colţ, ca Jamie să nu mă poată vedea, în caz că decide să se întoarcă până diseară de la baie, şi am început să mă îndop.

    Mă enervează aşa tare! Dumnezeule! Se comportă de parcă eu l-am obligat să vină cu mine! M-a ajutat să scap de scârbosul ăla. Apoi putea să plece, dacă tot pare că îl reţin din treabă.

    Terminând de mâncat, decid să mă îndrept spre toalete, să văd dacă măcar mai e în viaţă. E acolo de mai bine de jumătate de oră.

    "Iubito, aş vrea să fii tu cea cu care să mă plimb acum prin magazine. Dar ştii foarte bine că tata m-a pus să am grijă de mucoasa asta mică." Aud înainte să intru în holul băilor. Asta nu e vocea lui Jamie? Totuşi trebuie să mă asigur. Am băgat capul discret, observându-l pe Jamie cum ţinea în braţe o fată blondă, superbă.