Dear Darcy (Jamie Campbell Bower ff)

Capitolul 3

"Jamie." zice și îmi arată unul dintre zâmbetele sale cuceritoare. Ce s-a întâmplat cu el?
"Darcy, uite! Așază-te lângă Jamie!" spune mama toată numai bucurie și îmi arată locul gol de lângă el. Serios, mama?! Serios?! Trebuie să găsesc o scuză!
"Umm mi-ar face o mare plăcere să stau, umm dar mi-am amintit că am teme! Da! Așa este! Multe teme! Clasa a doisprezecea! Știți cum e!" mă scuz și realizez cât de penibil a putut să sune. Trebuie să mai trec din când în când pe la cursurile de teatru! Fir-ar!
"Teme? Ce teme, Darcy?" întreabă Jamie, iar eu mă uit la el cu ochii mari de uimire. "Eram acolo când tata a zis ca s-au anulat cursurile de astăzi pentru că ceremonia de recunoaștere a meritelor elevilor a durat prea mult." continuă sprijinindu-și degetele de obrazul drept. "Deci, nu ai teme pentru mâine!"
"Ăăăă... Daa! Așa e! Ai dreptate! Ce uitucă pot să fiu uneori!" spun și râd fals, ucigându-l pe băiatul-teroare din priviri.
Înfrântă de situație, mă așez lângă el. Părinții noștri erau prinși în discuția lor, iar tot ce puteam eu să fac, era să mă uit la ceasul de pe peretele din fața mea, numărând secundele.
"Darcy!" aud o șoaptă lângă mine și imediat îmi întorc privirea spre sursa zgomotului. În acel moment întâlnesc o pereche de ochi superbi, de culoarea mării. Îți aduceau un sentiment de liniște, numai privindu-i. "Nu te mai holba, ciudato!" zice și râde. Până și râsul său e de poveste!
"Ce vrei?" îi arunc cuvintele și îmi întorc privirea furioasă pe acel ceas. Nu îmi vine să cred cât de schimbător e!
"Darcy! Privește-mă!"
"Ce vrei?" izbucnesc aproape țipând.
"S-a întâmplat ceva?" întreabă tata curios.
"Nu-nu. Totul este minunat, domnule Greene!" spune Jamie, încercând să-l liniștească pe tata.
"Darcy, de ce nu mergi să mai aduci niște vin din cămară?" mă întrebă mama privindu-mă în ochi încercând să descifreze motivul răbufnirii mele de mai devreme.
Fără niciun alt cuvânt, mă ridic bucuroasă că pot să scap măcar pentru câteva minute de enervantul ăla. Dar apoi toată fericirea mea se năruie când îl aud spunând:
"Merg să o ajut!"
Nebăgându-l în seamă, mă îndrept cu pași leneși spre cămară. Ajunsă la destinație, caut vinul pe care tata îl preferă și dau să ies din cameră. Dar bineînțeles că Jamie îmi blochează ieșirea.
"Dă-te din drum, te rog!" mă adresez pe un ton obosit.
"Darcy, câți ani ai?" mă întreabă, iar eu oftez înfrântă și așez sticla cu licoarea magică pe un raft apropiat.
"18. De ce întrebi?"
"Hmm, pari să fii mai mică. Doar aspectul îți trădează adevărata vârstă. Comportamentul, însă, lasă de dorit!"
"Asta ce ar trebui să mai însemne?" întreb nedumerită. "Uite ce e. Chiar nu am chef de joculețele tale și de schimbările tale radicale de comportament! Acum ești simpatic și prietenos, iar în urmăroarea secundă te transformi într-un nesimțit! Așa că, dă-te din ușă! Nu te mai rog a treia oară!"
"Dură... Nu-i rău deloc..."
"Jamie... Lasă-mă să trec." zic obosită de tânărul-schimbător.
"Darcy, tu mă placi!" spune râzând, iar eu îmi reprim cu greu dorința de a-l plenzi.
"Poftim? Jamie, tu nici nu mă cunoști. Tot ce știi tu despre mine, sunt informațiile de bază. Așa că, sfatul meu prietenesc, este să gândești înainte să vorbești."
"Haide, împiedicato! Mă placi! Recunoaște!" insistă el.
"Nu, Jamie. Nu te plac." îi răspund rar în speranța că așa va înțelege că se înșală.
"Nu mă placi? Doamne, ciudățico! Când ai avut timp să te îndrăgostești de mine? Așa irezistibil sunt? Deja mă iubești?" întrebă și rânjește în stilul său caracteristic.
"Jamie, chiar nu am chef de glumițele tale acum. Părinții noștri așteaptă băutura. Hai să mergem, te rog!" îl implor, ridicând sticla din raftul unde o lăsasem.
"Bine. Doamnele primele!" spune făcând o plecăciune și invităndu-mă să merg în față.
"Ești așa schimbător, Bower!" afirm și râd.
"Ești așa imatură, Greene!" zice și îmi zâmbește dulce.
"Tot eu?" zic indignată încă râzând.
"Tot tu." îmi răspunde și mă mângâie pe cap ca pe un cățel.
"Nu-s câine, Bower!" spun și îmi aranjez părul ciufulit.
"A, nu? Ce păcat..." se apară afișând fața de cățeluș. "Îți pregătisem și o zgardă!" continuă părând supărat.
"Du-te dracu!" zic și râd.
"Doar dacă vi cu mine, prințesă!" mi se alătură râzând.
"Jamie, tu câți ani ai?" îl întreb îmbrățișând una din pernele canapelei.
"23." spune privindu-mă în ochi. "Am terminat facultatea de economie anul trecut. Acum lucrez la o firmă internațională de transport, iar în paralel cu munca fac și masterul."
"Wow... Și cum reușești să le faci pe ambele?" întreb curioasă.
"Păi am învățat cum să îmi împart timpul." răspunde și mai ia o gură din paharul său cu vin. "Tu te-ai hotărât la ce facultate vrei să dai?"
"Dap. Profesoara mea de engleză deja a trimis scrisorile de recomandare la Oxford, Cambridge și alte doua universități: una din Norvegia și cealaltă din Germania. Din păcate am uitat cum se numesc. Dar le am notate într-un carnețel." zic și râd.
"Și dacă presupunem că nu ești acceptată la niciuna dintre aceste universități, ce faci? Ai și alte opțiuni?" mă întrebă ca un frate mai mare îngrijorat.
"Mmmm păi facultăți din țară cu profil de filologie." continui dând din umeri și schițând fățuca de copil inocent.
"Hmm nu e rău deloc. Ce vrei să ajungi?"
"Translator sau profesoară de engleză." răspund serioasă și îi analizez în detaliu trăsăturile feței. Părul de culoarea nisipului completează perfect ochii săi albaștri cu tentă de verde. Iar buzele sale trandafirii, îl fac să semene cu o adevărată zeitate.
"Buuun." zice gânditor. "Deci ești una din persoanele alea care iși planifică viața dinainte?" continuă și râde.
"Nu chiar... Putem te rog să nu mai vorbim despre mine?" întreb râzând uitându-mă în jos. "Eu nu știu mai nimic despre tine. Povestește-mi puțin." continui și îmi ridic privirea, doar ca să întâlnesc acei ochi superbi și pătrunzători.
"Păi am 23 de ani, am fost student la facultatea de economie, în prezent lucrez ca director economic la o firmă de transporturi internaționale. Nu am momentan o iubită, însă mi-aș dori o fată inteligentă, care să știe să se distreze și care să fie foarte înțelegătoare." Doamne, nu cred că l-am mai văzut vreodată așa de serios.
"Deci locuiești singur?" întreb curioasă și mă apropi mai mult de el, încercând să îi arăt faptul că ascult tot ce zice.
"Da. Am un apartament în centrul orașului. Dar uneori, când mă simt singur, merg acasă la mama și tata." îmi răspunde râzând.
"Acasă lângă părinți e cel mai bine." zic râzând.
"Spui și tu așa. Dar când o să te muți cu iubitul tău care mai târziu îți va vedeni soț, ai să vezi că e mai bine acolo!" contiună Jamie încă râzând.
"Dar tu de unde ști? Ai mai încercat să te căsătorești și nu a mers?" întreb râzând.
"Nu. Am doar 23. Sunt prea tânăr." zice și zâmbește. "Defapt, mama îmi spune asta de fiecare dată când revin acasă!"

****
"Ne-a făcut mare plăcere vizita voastră! Vă mai așteptăm cât mai curând!" spune mama zâmbind în timp ce toți trei ne uitam la familia Bower cum ies pe ușa din față.
După ce am revenit cu vinul, am pălăvrăgit cu Jamie, câte-n lună și-n stele. Am descoperit că poate fi și serios dacă vrea. Deși funcția de director economic nu mi se pare tocmai potrivită personalității sale. Ca să fiu sinceră, nu găsesc o meserie potrivită pentru el. Dar dacă lui îi plac cifrele, atunci director economic să fie.
"De unde îl cunoașteți pe noul director?" întreb după ce familia Bower pleacă.
"David este un prieten cu care ieșeam la plimabare cu motorul în tinerețe. Înainte să vă avem pe tine și Jamie, David, Anne, mama ta și cu mine, mergeam în excursii prin țară cu motocicletele. Dar se pare că Jamie îi calcă pe urme lui David." îmi râspunde tata râzând spre final.
"Vezi, tata? Pe Jamie îl lasă să ducă mai departe pasiunea pentru aventura pe două roți! Pe mine de ce nu mă lași?" mă plâng ca un copil mic și mă agăț de gâtul tatei.
"Jamie e băiat. E ok să vezi un băiat cu mâini și picioare rupte. Dar e inestetic să vezi o domnișoară așa de frumoasă cu membrele bandajate. Plus de asta, este foarte periculos." îmi spune tata prudent.
"Păi și eu ce fac? O să vin la tine să mă plimbi până când mă mărit cu vreun motociclist?"
"Cuplează-te cu Jamie. Problemă rezolvată." râde tata de mine și merge în dormitorul său și al mamei.
"Noapte bună, scumpo!" spune mama și mă sărută pe frunte părintește. "Vise plăcute!"
"Vise cu motocicliști!" îl auzim pe tata din baie, iar eu și mama râdem copios.
"Noapte bună, mama! Noapte bună, tata!"

Saaaaluuut, furculițe și furculiței! :* Sper că v-ați bucurat de acest capitol. Este primul meu fanfiction, așa că dacă aveți sugestii de îmbunătățire a poveștii, m-aș bucura să le aud. Să aveți un 2016 minunat, plin de împliniri, bucurie și momente frumoase! La mulți ani!❤
•Melodia de la media-> You me at six- Underdog•