Dear Darcy (Jamie Campbell Bower ff)

Capitolul 2

"Doamne! E așa de frig afară! Cât mai întârzie directorul?" întreabă revoltată Mayenna.
"Gata iubire." spune Alexander și îi dă un pupic pe frunte, îmbrățișând-o.
"Acum nici măcar nu mai simt frigul!"
"Jur! Ai sunat ca o tipă de la teleshopping!" remarcă Axel râzând.
Mayenna și Alexander sunt împreună de ceva vreme. Și sunt așa de fericită pentru ei! Se potrivesc ca două piese de puzzle! Sunt foarte, foarte drăguți împreună!
"Ce face mă directorul ăla? Mă lasă aici afară în frig să îl aștept?" se trezește Tiana.
"Uitați-l acolo!" Zice Mathew simțindu-se ca un adevărat super erou pentru că l-a văzut pe director.
Directorul vine se scena amplasată cu câteva ore mai devreme în curtea școlii și își începe discursul:
"Dragi elevi, ne-am adunat astăzi aici, să îi premiem pe elevii care au avut rezultate foarte bune și excelente la activitățile atât din școală, cât și extra-școlare."
"Să-mi bag... Ăsta zici că are de gând să ne însoare pe toți cu școala!" comentează Axel cu o față speriată.
"Când vă auziți numele, urcați pe scenă să vă vedem toți, iar apoi puteți merge să luați premiile de la fiul meu." continuă directorul, arătând cu degetul spre un băiat destul de înalt, cu părul lung și blond și ochi albaștri. Hmmm, nu e rău de loc! Așa-i, Darcy? Mă întreabă conștiința mea, iar tot ceea ce pot face e să o aprob.
"Bun. Acum că am clarificat și asta, să începem cu olimpiadele școlare! La olimpiada de engleză, etapa județeană, școala noastră a avut câștigători doar la premiile doi și trei. Premiul doi, a fost obținut de Darcy Greene, iar premiul trei, de către Lexie Gondales."
La auzirea numelui meu, toți prietenii mei au început să strige, împingându-mă în față, pentru a merge să îmi ridic premiul.
Ajunsă pe șcenă, m-am oprit în dreptul profesoarei de engleză pentru a-i mulțumi și în dreptul directorului pentru a-l îmbrățișa. Mai departe am mers spre fiul directorului, care arată parcă și mai bine acum fiind atât de aproape de mine. Era îmbrăcat o cămasă albă superbă, ce îi scotea pieptul în evidență, un un sacou bleumarin și jeans de o noanță asemănătoare cu cea a sacoului. God! E superb! Păi dragă, conștiință, cred că am observat și eu asta! Arată așa de bine! Pe lângă mine, care sunt îmbrăcată cu un tricou negru și larg care îmi acoperă jumătate de fund, niște skinny jeans negri, o jachetă neagră de piele și ghete, el arată Dumnezeiesc! Dar am senzația că l-am mai văzut undeva...
"Poftim premiul tău, împiedicato!" spune zâmbind și uitându-se fix în ochii mei.
"Poftim?" întreb nedumerită de remarca sa. Din câte știu eu, nu m-am împiedicat în drumul până aici.
"E ok, împiedicuțo!" zice și mă ia în brațe. "Data viitoare, lasă visatul la Făt-Frumos și uite-te pe unde mergi, drăgălașo!" continuă șoptindu-mi în ureche și trimițând mii de fiori pe spatele meu.
"Stai! Tu ești băiatul de care m-am ciocnit în dimineața asta!" realizez brusc, încă fiind în îmbrățișare.
"Dap. Așa este." spune nonșalant, despărțindu-ne din îmbrățișare și uitându-se plictisit la mine, făcându-mă să roșesc. "Acum, dacă ai vrea să te dai, ar fi perfect. Nu ești singura care trebuie premiată! Mai sunt și alte fete mai frumoase, care s-ar simți neîndreptățite dacă pe tine te-aș îmbrățișa și pe ele nu."
Fără să mai spun nimic, uimită fiind de tupeul blondului, mă îndrept cu pași repezi spre prietenii mei.
"Felicitări, Darcy!" țipă Stephanie și sare să mă îmbrățișeze.
"Știam eu că am o fiică deșteaptă!" zice Alexander vesel în timpul îmbrățișării, învârtindu-mă.
De când ne-am creat această gașcă, fiecare avem câte o legătură de familie inventată de noi, pentru a arăta apropierea noastră. Alexander este 'tatăl' meu adoptiv, fiind că mereu a fost acolo și a știut să mă asculte când aveam o problemă și îmi era frică să mă încred în altcineva. Este 'adoptiv' datorită unor divergențe pe care grupul nostru le-a întâmpinat cu o fată din școală.
"Mulțumesc enorm, prieteni, pentru susținere și pentru tot ceea ce faceți pentru mine!" spun recunoscătoare.
"Nu ai pentru ce, Darcy! Mereu vom fi aici!" răspund Emily și Mayenna.
După ce s-a terminat repriza de laude, am decis să acordăm atenție discursului directorului. Dar trebuie să recunosc că nu m-am putut abține să nu îi mai arunc din când în când câte o privire răutăcioasă fiului său.
E așa de politicos cu toate celelalte fete, încât chiar mă gândesc serios dacă l-au răpit extratereștrii.
****
La finalul careului, am constatat că fiecare dintre cei din gașca mea au câștigat măcar un premiu. Alexander a câștigat locul 1 la două secțiuni: desen și handbal. Axel a obținut locul 2 la secțiunea actorie, pentru una dintre cele mai bune reprezentații masculine și locul 3 pentru stand-up comedy. Emily a luat locul 2 la matematică și locul 1 la actorie, pentru cea mai bună reprezentație în rol feminin. Juliana a obținut locul 3 la istorie, iar Anna, locul 3 la fotografie. Andra a câștigat locul 3 la modeling, Diego, locul 2 la fotbal, Julia locul 3 la desen, Maria locul 2, de asemenea, la desen, Myrna a obținut locul 1 la modeling, Olive, 3 la matematică, Mathew, locul 3 la skateboarding și Stephan premiul 3 la BMX.
"Puțină atenție, vă rog!" spune directorul, reușind să facă liniște peste marea de elevi. "Deoarece careul a durat mai mult decât ne-am fi așteptat, eu și restul profesorilor, am decis să vă dăm liber astăzi!"
Auzind aceste cuvinte, toți cei prezenți au aclamat numele directorului bucuroși. Chiar și unii profesori, cum ar fi: proful de informatică, proful de mate și profa de română.
"Unde mergem noi acum?" strigă Stephan bucuros.
"STARBUCKS!" îi răspundem râzând.
****
Câteva ore mai târziu, gașca mă aduce acasă, pentru că locuiesc destul de departe și noaptea s-a așternut deja ca o mantie neagră peste Pământ.
"A fost super! Ne-am distrat!" zice Emily fericită la brațul chipeșului său iubit, Ryan.
"Da bă. A fost fain!" aprobă Mathew.
"Darcy, ai tăi și-au luat mașină nouă?" mă întreabă Axel arătând cu degetul spre mașina parcată în fața casei mele.
Mă uit la automobil, încercând să găsesc vreo asemănare între el și mașina vreunei rude sau prietenilor de familie, însă nu găsesc niciun indiciu.
"Nu am idee a cui e mașina asta!" afirm și râd.
"Dar aia nu e motocicleta ciudatului directorului?" continuă Axel.
"A cui mă?" întreabă Diego și se uită cruciș la Axel.
"A băiatului directorului, băi puță! Ăla care ne-a dat premiile azi! Ce ești tăntălău așa?"
"Aaa." Râde Diego.
"Merg să văd ce se întâmplă." zic și îi îmbrățișez pe fiecare în parte. "Aveți grijă de voi! Vă iubesc!"
"Și noi!" Răspund ei în cor, iar eu intru curioasă în casă.
Deschid ușa, pășesc cât de silențios pot pe holul îngust și îmi las geaca îm cuier.
"Darcy! Ai ajuns?" îi aud vocea mamei. God, s-au dus planurile mele de spionaj!
"Da, mama. Eu sunt." răspund și trag de timp desfăcându-mi șireturile bocancilor negrii, foarte încet.
"Haide te rog în sufragerie! Avem musafiri!" Aoleu! Dacă fițosul ăla e în sufrageria mea? Ahhh trebuie să dezinfectez canapeaua aia.
Merg timidă în sufragerie, iar mama vine spre mine.
"Darcy, ei sunt David și Anne Bower." spune mama încântată, în timp ce eu merg să dau mâna cu cei doi.
"Încântată să vă cunosc!" zic și încerc să mă prefac că e ceva total normal ca noul director al școlii, soția și plodul lor, sunt în sufrageria mea.
"De asemenea!" zâmbește domnul Bower. "Apropo, felicitări pentru premiile obținute astăzi!"
"Vă mulțumesc, domnule Bower!"
"Oh, te rog! Domnul Bower este tata! În timpul liber îmi poți spune David. Dar la școală <domnule director>, în regulă?" râde David, iar eu dau din cap zâmbind.
"Cât mă bucur să te văd, Darcy! Ești așa frumoasă!" spune Anne și mă îmbrățisează. Doamne, are niște părinți așa de ok! El de ce e opusul lor?
"Iar acesta este fiul lor, Jamie." termină cu prezentatul musafirilor mama și mă împinge să merg spre el să îl salut, când vede că nu reacționez în niciun fel.
"Darcy!" spun printre dinți și dăm mâna.

Heeei furculițe și furculiței! ❤ Sunt nouă la capitolul "fanfiction", deci, dacă aveți vreo sugestie, mi-ar face mare plăcere să o aud. Sper că v-a plăcut acest capitol! ❤ Ly❤ See you soon!
•Melodia de la media-> Catfish and the bottlemen- Cocoon•