NOI

Cap. 35

-Scuza-ma pentru deranj!

Mă lasă socata si uimită privind în urma lui. Asteptam sa se manifeste violent, sa ma jigneasca, sa-mi dea un motiv sa-l urăsc, sa nu-mi mai pied timpul mereu gandindu-ma la el.

Nu mă mai pot gândi la el pentru că trebuie să mă ocup de un motan cam agitat. Mai am vreo oră până la terminarea programului, mă bucur că a venit sfarsitul de săptămână si mă pot odihni în voie, dar în acelasi timp realizez că voi sta singură două zile.

Pe la Flor nu pot merge, au plecat în vacanța mult dorită si asteptată prin Europa si neapărat vor trece si prin Romania, sa-mi vada țara pe care am laudat-o atâta.

-Steffy, te ocupi tu de ultima programare ....ă...mă așteaptă Ruth, luam cina cu niste prieteni! se scuza Ben zâmbind.

-Bineînțeles! Poti pleca si s-o saluti pe sotia ta din partea mea! îi răspund veselă.

N-o cunosc pe Ruth decât din spusele lui Ben, asa mă cunoaște si ea, dar se pare ca-i place de mine pentru că mereu îmi transmite câte un pupic atunci când vorbesc amândoi la telefon.

Nu trec cinci minute de la plecarea lui si apare Scot cu un ranjet în colțul gurii, putin încurcat imi cere voie să plece si el.

-Ai vreo treaba, anume? îi bat apropouri zâmbind.

-A, da...m-ai prins! râde si se apropie de mine pupandu-ma pe obraz.

-Distractie plăcută si ne vedem luni cu forțe noi, nu? continui sa mă amuz de el.

-Luni ne vedem, dar să vedem daca mai am forță suficientă pentru a face față unei zile de lucru, ranjeste ca un diavol si pleacă lasandu-ma singură.

Oh , iar am ramas singura! Iar e o liniste apasatoare!

Mai am vreo jumătate de oră până la ultimul consult si mă uit pe geam la oamenii care trec grăbiți, la cupluri care se grăbesc probabil spre casa unde ii așteaptă copiii sau pur si simplu să petreacă seara împreună.

Si pentru a nu stiu câta oară gândul îmi zboară la el.

Oare ce-o face acum? Unde o fii?

Dar răspunsul îmi vine imediat, aratandu-mi iar că noi parcă comunicăm telepatic.

Intră mai mult târât de un câine imens, un Saint Bernard care începe să caute curios în toate colțurile luandu-l după el si pe Sonny.

-Ce naiba? Ti-ai luat câine?  spun uimită.

-N-ai spus că doar stăpânii cu animale pot intra aici? Si dacă doar asa te pot vedea ...iata-ma! îmi spune cu ranjetul lui de tâmpit.

-Ai înnebunit? Ti-ai luat un câine doar pentru a veni aici?

Mă uit la el nevenindu-mi să cred ca e in stare de asa ceva.

Cat de nebun poate fii?

-Am innebunit, iubito, dar asta din cauza ta!

-Din cauza mea?

Se apropie de mine si îmi apuca o suvita de par care mi-a iesit din cocul lejer pe care mi-l fac cand sunt la serviciu. Mi-o duce după ureche intarziand cu degetele pe obrazul meu si privindu-mi buzele cu poftă, ochii îi strălucesc de o dorință aprinsă.

-Esti atat de frumoasa! sopteste cu emotie în glas.

Dar Rex, are alte planuri si-l smuceste atât de tare de lângă mine că aproape îl tranteste cât e el de mare. O ia spre usa si-l taraie după el, apucă doar să strige că trebuie să plece si încearcă prin diverse comenzi sa-l facă sa-l asculte cumva si să se oprească.