Stai departe de iubire

Plimbare nocturnă

19 apeluri ratate.
Doua de la mama, 4 de la Gabi, 3 de la David si 10 de la Cristian.
Căcat.
Sigur panicasem pe toată lumea, in afara de mama. Asa ca am hotărât ca ea sa fie prima pe care o apelam inapoi.
Discuția a decurs degajat, cu o tenta de umor si multa multa dragoste. Urma sa vina impreuna cu tata dupa mine sâmbăta.
Imi era extrem de dor de ei, însă nu voiam sa ma despart de prietena mea.
Ii promisesem mamei ca ma voi distra pe cinste in timpul care imi rămăsese de petrecut acolo. Si aveam de gand sa ma țin de acest lucru.
M-am întors in camera de zi, unde am gasit-o pe prietena mea dormind. Am adunat ambalajele de pe canapea si am tras o pătura subțire peste ea.
Apoi am hotărât sa il sun pe David. Curiozitatea ma împingea sa aflu cat mai repede ce s-a intamplat dupa plecarea mea, ce rezolvase si si daca Xim scapase de cei care ii voiau răul.
A raspuns la al doilea ton.
-Buna, Raluca.
-Buna. Scuza-ma, dar nu am avut telefonul langa mine. Sper ca nu te-am îngrijorat.
-Sa zicem ca am aflat ca sunteți acasă, iar de atunci totul a fost bine.
-Imi pare rau.
-Stai linistita, nu e o nenorocire. Ce faceti?
-Ne-am uitat la un film. Tu ce faci? Ce ai facut la Bucuresti?
-Am rezolvat. Totul s-a terminat. Sa zicem doar ca nu știau cine suntem defapt.
Afirmația lui mi-a dat de inteles ca familia sa era mult mai influenta decât lasa sa se vada. Stiam sigur ca dețineau ceva putere, dar nu eram sigura ce alte ocupații mai aveau.
-Si Cristan?
-A reacționat exact asa cum credeam.
-Rau?
-Destul de.
-Sper ca nu ma cauta.
-A fost primul lucru pe care l-a facut atunci cand i-am zis, a spus râzând.
-Se pare ca nu am scapat.
-La cat de încăpățânat e, te va stresa in următoarele zile.
-Tocmai ce imi trebuie.
-Esti o fata deșteapta, ii poti tine piept.
-Sa zicem doar ca nu mai am energia necesară.
-Iti mulțumesc foarte mult pentru ceea ce ai facut pentru noi. Vreau sa sti ca usa noastră iti este mereu deschisă. Daca ai probleme, nu conteaza de ce natura, sa ne anunți.
-Nu ai pentru ce sa imi mulțumești. Daca am putut fi de ajutor, eu sunt mulțumită.
-Cand pleci?
-Duminica.
-Putem sa ne întâlnim putin sâmbăta seara?
-Sigur ca da.
-Asa rămâne. Mai vorbim pana atunci. Noapte buna.
-Noapte buna David.
Am închis, vizibil relaxata. Ma bucurăm ca încheiase tot circul.
Am aruncat ochii spre ceas. Aproape unsprezece.
Trebuia sa il sun pe Gabi.
Nu imi placea sa panichez lumea aiurea.
Dar nici sa mi se facă morala.
Cu toate astea l-am apelat.
-Încă un minut si ma urcam in masina, a spus instant.
-Scuze. Nu am avut telefonul langa mine.
-Sti bine care e situația, nu ar fi trebuit sa faci abstracție de el. Ba mai mult ai mai mers si sigura pe jos. Nu stiu ce e mai rau.
-Data viitoare voi fi mai atenta. Lasa morala, stiu ce am greșit. Ce faci?
-Vreau sa ies sa ma plimb.
-Foarte bine, dar ai grija.
-Mergi cu mine?
Un val de adrenalina m-a cuprins instant.
-Da.
-Perfect. Imi plac răspunsurile prompte.
-Ca de obicei.
-Vrei sa mergem cu masina, motocicleta sau pe jos? Eu personal nu am preferințe, asa ca alege ce iti trece prin cap.
Nu aveam energia necesară sa merg pe jos si as fi vrut sa pot vorbi cu Gabi. Nu mai aveam mult de stat si doreau sa deslușesc misterul băiatului rău.
-Cu masina sună bine.
-Ajung in 3 minute. Coboară cand te sun.
-Ok.
Am închis si m-am îndreptat spre valiza.
Nu aveam dispoziția necesară sa vorbesc cu Cristain, asa ca decisesem sa ignor apelurile sale.
Mi-am tras repede o pereche de blugi scurți, un top si un hanorac. M-am încălțat cu o perechede sandale si eram aproape gata.
Am luat un post-it si un pix, i-am scris prietenei mele unde sunt, abandonând bilețelul pe frigider.
Cand eram gata sa ies din apartament am primit telefonul asteptat. Am încuiat cat de încet am putut, apoi m-am îndreptat ca o tornada spre scări.
Masina neagră trona in fața blocului, eclipsând orice era in jurul sau. Daca prima data cand o văzusem nu fusesem atenta, in acel moment puteam sa o remarc la adevarata valoare.
Am deschis portiera pasagerului si am fost întâmpinată de un zâmbet cald.
-Hei.
-Buna.
-Cum mai esti? m-a întrebat
-Nașpa. Chiar aveam nevoie de o plimbare.
-Atunci am facut o alegere buna.
A pornit motorul si a demarat în trombă.
-Frumosa masina.
-Multumesc.
-Data trecuta am fost suficient de rupta de realitate cat sa nu o remarc.
-Se înțelege, ai o scuză.
Era reconfortant sa scap de a fi urmărită. Uram sa am pe cineva tot timpul cu ochii pe mine.
-S-a terminat. David a rezolvat.
-Mi-a spus. Am vorbit cand a plecat de la Bucuresti.
Deci știa clar înaintea mea. Trebuia sa ma astept ca țin legătura. Fuseseră implicate ambele părți in conflictul lui Cristian.
-Imi pare rau ca ți-am creat probleme. Nu am vrut sa iti dau bătăi de cap.
-Probabil ca nu am facut nimic pentru tine spre deosebire de ajutorul pe care mi l-ai oferit involuntar, deși nu ma cunoșteai bine. Plăcerea a fost a mea.
-Placere?
-Trăiesc cu adrenalină. Iubesc pericolul.
-O doza prea mare strica.
-Nici chiar. In timp chiar trăiești pentru mai mult. Nu ți se pare ca trăiești la limita niciodata.
-Gabi?
-Da
-Chiar s-a terminat toată povestea asta?
-Da.
-Sigur?
-Absolut. David are multe arme ascunse, pe care stie sa le folosească cu iscusință. Din momentul in care am stiut ca pleacă la Bucuresti cu aceasta problema, am stiut ca e deja rezolvată.
-Cum a ramas cu tipul din parc?
-Dauna colaterală.
-Adică...? am întrebat șocată.
-Nu. Dar probabil ca ar fi preferat moartea. O sa-i trebuiască destul timp ca sa revină la o viata normala.
-Nu stiu ce sa spun legat de asta.
-Nimic. A meritat-o din plin.
Am oftat adânc. Habar nu aveam ce sa cred. Astfel de lucruri nu făceau parte din lumea mea.
-Ai promis ca ma înveți sa trag cu arma.
-Credeam ca ai renuntat la idee.
-Cand imi propun ceva, de cele mai multe ori nu ma opresc pana nu realizez chestia respectiva.
-Atunci voi fi disponibil cand vrei.
-Maine?
-Da.
Cand ajuns la benzinăria de la ieșirea din oraș m-a întrebat dacă vreau ceva si cum o cafea e bine-venită mereu, am acceptat bucuroasa.
Am coborât amândoi, alegând niste bomboane, o sticla de apa si cafeaua. In ciuda insistențelor mele, a achitat nota, mândru ca a iesit victorios din mica noastră dispută.
-Rămânem aici sau mergem mai departe?
-Mergem, am raspuns incantata
Ne-am ocupat locurile in timp ce mâncam din ciocolata cumpărată.
-Unde mergem mai exact?
-Habar nu am.
M-am asezat si mai comod in scaun, bucurându-ma de întunericul care ne înconjura.
-Andrei ce face?
-Avea companie, a spus zâmbind cu subînțeles.
-Blonda, bruneta, ochi căprui, 90/60/90?
-Blonda voluptoasa. Intelect sub limita. Iar la ochi nu m-am uitat. Sau cel putin nu am putut sa ii vad. Ii acoperise cu niste pamadufuri pe post de gene. Probabil ca il apăsau pantalonii extrem de tare daca a acceptat-o pe aia.
Am inceput sa rad. Probabil ca descrierile de genul erau specifice populației masculine. Prezentări concise, fără detalii inutile.
-De unde pana unde apăruse?
-De la Bucuresti. Se tot tine dupa frate-miu.
-Asa rau ți-a atras atenția?
-Da. Era machiata de zici ca făcea reclama la vopsea. Mai avea si niste buze gigantice.
-Se spune ca e de bine sa aibă buze asa. Face treabă bună
-Proasta zicală.
-De ce?
-Secretul e limba. Mișcările făcute cu ea ne aduc la orgasm. Si habar nu am. Poate unora le place să se izbească de silicon, însă eu nu apreciez asta.
-Am inteles, limba e totul, am spus amuzata. O sa țin minte.
-Contactul vizual si limba.
-Mersi.
Apreciam sfatul, însă mai era cale lunga pana aveam eu sa ofer un sex oral. Trebuia sa am o conexiune profunda cu respectivul pentru a sta in genunchi in fața lui.
-Din nou, plăcerea mea.
-Ma întreb cum e viata unei prostituate.
-Nasoala.
-Asa cred. Sunt bătute, unele violate, tratate urat si folosite.
-Sunt un fel de bucăți de carne ambulante. Toti dubioșii le tratează ca pe toalete publice. Iti dai drumul in ea si ți-ai rezolvat problema. Nevoie primara si atat.
-Ai fost vreodata la una?
-Nu.
-Chiar deloc?
-Nu am avut nevoie. Sa zicem ca am avut pe cineva care sa se ocupe nevoia asta tot tipul.
-Câtă modestie.
-Imi place sa o numesc încredere in forțele proprii.
-Mai vrei bomboana? l-am întrebat in timp ce ma uitam cu jind la ultima.
-Nu, mersi. Mi-am atins doza de ciocolata.
Cu toate acestea, am mușcat jumatate din ea, iar pe restul am poziționat-o in dreptul buzelor sale.
-Nu e corect sa mananc singura. Ai putea spune ca am terminat cutia singura, asa ca am de gand sa te implic si pe tine in asta.
A înghițit mica bucata de rai, continuând ce am inceput:
-Si bănuiesc ca nu ai fi putut trai cu aceasta acuzație.
-Exact.
Am privit lung pe geam, admirând marea de stele care se așternea in fața noastră.
Iubeam natura. Tot ce oferea. De la micile detalii pana la fenomenele ample.
Dar cel mai mult ma bucurăm de compania pe care o aveam.
-Pe unde suntem?
-Spre București. In vreo 15 minute ajungem.
-Ok.
-Vrei sa mâncam?
-Iti este foame?
-Putin.
-Atunci da. Mergem unde vrei tu.
-Stiu un local cu burgeri. Ma opresc mereu cand ajung prin zona.
-Perfect.