Prolog

21.5K 465 12
                                    

O evadare e bine-venita mereu. Sa pleci undeva si sa te distrezi, sa uiti de griji, probleme, de termene limita si de lumea care trage de tine.
Intr-o societate mecanica, in care toată lumea tinde sa acționeze doar din obișnuința, este reconfortant sa gândești diferit.

Asa ca am plecat.
M-am rupt pentru 2 saptamani de orasul meu, de ceea ce cunostem cu exactitate si de responsabilitati. Aveam nevoie de un fel de "gura de aer proaspăt".

Am plecat spre Alexandria, orasul celei mai bune prietene. Cum parintii nostrii erau apropiați inca din facultate, noi doua am cam crescut impreuna. Am impartit plusurile, papusile, bomboanele apoi in timp am devenit ca 2 picaturi ale aceluiasi intreg.

Chiar daca nu mai am frati sau surori, am cea mai minunata familie, care ar face orice pentru mine. Bunicii și părinții mei m-au făcut sa devin ceea ce sunt acum. O persoana independenta care spune exact ce gândește.

Printre tachinarile și povestirile din timpul drumului încercăm sa-mi imaginez ce îmi vor rezerva cele 2 săptămâni de stat la Alexandria. Oare voi cunoaște lume noua? Ce prostii voi mai face anul ăsta? Cunoscând experiențele trecute si stilul meu de a acționa pe moment, sigur aveau sa fie destule. Adoram sa scot oamenii din micul lor univers care le oferea o siguranta relativa si sa-i împing sa-si depășească limitele. Iar legarea de noi prietenii era punctul meu forte.

Ploieștiul rămânea în urma în timp ce planurile mele înaintau grăbite spre Dora. Mă așteptam să mă relaxez și sa mă bucur de compania prietenei mele și a grupului ei. Țineam la prietena mea extrem de mult. De cand eram foarte mică o îndrăgisem.

Poate privesc lucrurile putin mai ciudat, insa din punctul meu de vedere e alta viata acolo. Oameni frumosi cu suflete calde, liniste si legaturi puternice. Poate ca nu toate grupurile sunt la fel, insa cei pe care ii stiam eu erau deosebiti.

Cand am ajuns am inceput imediat sa povestim din ultima perioada, si am stat prin casa restul zilei, cu părinții noștri, iar spre seara ne-am pregătit sa ieșim pe afară.

Pantaloni scurți, top, și tenesi. Atât eram dispusa sa îmbrac. Era mult prea cald pentru altceva. Mi-am dat cu crema șipuțin rimel, apoi am așteptat-o pe Dora, care își luase o rochie scurta și vaporoasa.

La 8 eram gata sa ieșim. Am mers spre parcul din padure pentru a ne întâlni cu grupul. Pe drum ne-am luat cate o înghețată și vorbeam despre orice ne trecea prin cap. Imi plăceau oamenii care puteau dezbate orice subiect.

Când am intrat pe drumul spre pădure , am văzut destule mașini care mergeau pe o alee lăturalnică, indreptandu-se aproape spre același loc in care mergeam și noi.

Brusc o pereche de faruri ne-au ieșit în cale, si am simțit ochii iscoditori ai soferului. Indiferent dacă era băiat sau fata, se holba la noi.
Uram oamenii care se foloseau de diverse obiecte pentru a se ascunde.
Deși recunosc ca ma făcuse extrem de curioasa in privința identității sale.
Am trecut pe lângă geamul mașinii și m-am uitat înăuntru involuntar. Cei mai frumoși ochi verzi mă studiau din cap pana în picioare.
Nu-mi puteam desprinde privirea de la băiatul superb din mașină. Imediat cum am trecut, am întrebat-o pe prietena mea:

-Cine e el?

-Crede-ma, nu vrei sa ai de-a face cu cineva asemenea lui, îmi răspunde ea repede.

-Cum îl cheamă?

-I se zice Xim, și te rog din tot sufletul meu sa stai departe de el, nu-i da nici un fel de atenție.

Un gol în stomac s-a produs brusc, și în secunda următoare am știut doua lucruri. Primul: niciodată nu am sa uit privirea aceea care aproape m-a dezbrăcat. Iar al doilea lucru de care am fost conștientă a fost faptul ca nu voi putea sta departe de el, oricât de mult o sa mă străduiesc.

-De ce, e periculos? Vinde droguri, e proxenet sau hot?

-Nici una de mai sus, chiar daca ar fi fost mult mai bine sa fi avut tu dreptate. E slabiciunea tuturor. Face ce vrea el din oricine. Te cucereste, te fute si te lasa, daca esti fata. Iar baietii il privesc ca pe un ideal. E zeul orasului.

Am ridicat din umeri. Chiar daca nu-l vazusem mai mult de 3 secunde, nu paruse a fi cel pe care il descria Dora. Probabil ca diferenta dintre aparenta si esenta era una destul de mare, probabil din cauza lucrurilor ce-i rodeau sufletul.
Deși ma studiase ca un animal de prada, am putut sesiza ca nu o făcuse asemenea celor care ma mai analizasera milimetric pana atunci. Privirea lui ascundea ceva.
Trebuia să il cunosc si sa ma conving singura cine e cu adevărat "Xim".

Stai departe de iubireUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum