Stai departe de iubire

Prea multe schimbări de comportament

Imediat ce I-am recunoscut vocea lui Cristian am raspuns, iar el s-a ridicat imediat de pe scarile reci. Nu ma simteam deloc bine si nu aveam nevoie sa-l gasesc la usa blocului. Insa m-a mirat prezenta lui, asa ca l-am întrebat taios:

-Ce cauți aici si ce vrei de la mine?

Nu mi-a răspuns ci doar m-a luat in brațe. M-a ținut strâns un timp, iar eu ma relaxasem complet, pana la un moment dat cand m-a pupat usor pe frunte.

-Nu ma prind ce vrei, am spus ieșind din îmbrățișare.

-Vroiam să văd dacă ai ajuns bine acasa.

-M-ai vazut, iar acum poti să pleci.

-Ai băut azi?

-Nu vreau sa se mai repete niciodată ce ai făcut acum cateva secunde. Data viitoare nu o sa reacționez la fel de blând.

-Ai tot dreptul sa fi supărată pe mine.

-Acum pot sa plec?

-Nu. Te rog foarte mult sa ai grija cu Gabi, nu vreau sa pățești ceva.

-Spre deosebire de alte persoane, el a avut grijă să se asigure că ajung acasa in siguranță si nu m-a lasat pe drum.

-Imi pare rau. Am fost un bădăran.

-Chiar nu am nevoie de scuze. Am observat că nu îndreaptă nimic.

-Cu toate astea vreau sa ști ca regret ca m-am purtat ca un preșcolar dupa ce ne-am întors de la leagane. Nu meriți să ma port astfel.

-Nu cred ca esti persoana potrivită care să știe ce merit eu. Și te rog sa nu-ti mai lipești buzele de vreo parte a corpului meu, mai ales după ce te distezi cu diverse individe.

S-a uitat in jos cu parere de rau. Cred ca-i atinsesem un punct sensibil.

-Știu ce ai făcut după ce te-am lasat la magazin.

Nu am spus nimic, ci l-am lasat să continue.

-A spus Dora ceva in seara asta, si am legat niste chestii. Niciodată nu o sa te mai împing spre lucruri care te-ar putea distruge.

-Ai terminat?

-Da, a răspuns confuz.

-Bine. Pentru ca mă doare capul, imi vine să vomit si nu mai suport rochia asta. Ma duc sus. Vreau sa fiu lângă prietena mea.

-N-a venit încă. Te duc eu sus.

-Ma descurc și singură.

Am pasit pe prima treaptă si totul începuse să se învârtă. M-am sprijinit de peretele blocului si am tras puternic aer in piept.

M-a luat efectiv pe sus si m-am așezat cat mai confortabil în brațele sale. Nu am mai protestat, în special că nu eram în stare sa urc pe cont propriu, iar el a urcat treptele fara vreo problemă, iar cand am ajuns in fața apartamentului a scos cheile si a intrat. M-a dus in camera Dorei si m-a intins cu grija pe pat.

-De unde ai cheia?

-Mi-a dat-o Dora in caz ca ai nevoie sa intri pana ajunge ea acasa, a răspuns.

M-am ridicat usor si mi-am dat pantofii jos, apoi am vrut sa ma dezbrac, pana am realizat ca se uita fix la mine.

-Poti sa iesi te rog?

-Sigur. Dar întâi lasa-ma sa-ti desfac fermoarul.

M-am uitat urat si imediat a adăugat:

-Desfac si ies. Nu te ating, doar te ajut sa te dezbraci.