Maybe the time is the answer [Niall Horan FF] |terminata

Chapter 32 : A dance changed everything .

Cu greu mi-am ales hainele, avand in vedere ca mintea mea nu era prezenta.M-am incuiat in camera , in timp ce Will statea in living si se uita la televizor. Voiam sa fiu singura. In cateva minute trebuia sa fiu jos, insa ma simteam extenuata desi nu facusem mare lucru. Daca ma va privi? Daca va vorbi cu mine? Cum voi reactiona? Cum sa am port? Cum? Intrebari peste intrebari . Intrebari fara sens, care nu erau la locul lor.

Intrebari pe care doar eu pot sa mi le pun.

Am pierdut de mult spreanta ca si altcineva s-ar intreba ce sa faca daca eu l-as privi.

                                                                                          *

Atmosfera era placuta. In casa,  plutea in aer un miros intens de portocala. Pentru mine si Alle, asta era aroma Craciunului. Lumea se aduna din ce in ce mai mult in sufrageria mare a casei in care Zayn si Alle tocmai se mutasera. Era o casa spatioasa si perfecta pentru ei. Am ales sa stau in bucatarie, parasindu-l pe Will inca de la intrare. Alle nu putea sa stea cu mine. Veneau din ce in ce mai multi invitati si trebuia sa se ocupe de ei. Oricum, eu voiam sa stau singura, iar bucataria era locul perfect. Avea tot ce-mi trebuia in acest moment. Liniste si mancare . M-am ridicat de pe scaun si m-am indreptat spre dulapul din fata mea. Am deschis usor usa acestuia si am luat borcanul de Nutella, care statea pe primul raft. De multe ori, chestia asta fericita putea sa ma faca extrem de fericita. Am scos o lingura din sertarul ce era pozitionat mai jos si am inceput sa mananc din borcanul cu ciocolata, apucandu-ma de genunchi si stand nemiscata pe scaunul din bucatarie. Eram imbracata intr-o rochie lunga alba, din tricot, care ma facea sa par foarte matura, dar cine m-ar fi vazut acum nu ar fi spus acelasi lucru. Sunt un copil in copil in corp de femeie, asta imi spunea mama mereu si incep sa cred ca avea mare dreptate.

Din sufragerie se auzeau sunetul  colindelor  si multe glasuri care se amestecau. Iubeam sa stau aici singura, privind luminitele care erau aruncate peste dulapurile din bucatarie.Usa bucatriei se deschise usor. In spatele ei era Will, care nu parea prea surprins sa ma gaseasca in bucatarie. Ma cunostea destul de bine, probabil intuia ca as putea fi aici.

- Te-am  cautat prin toata casa! spuse el, privindu-ma dezamagit, lasandu-si capul sa cada intr-o parte.

- Pai, uite, acum m-ai gasit! am spus eu, zambind, in timp ce infingeam lingura in ciocolata.

- Sa mergem in sufragerie, Alle si Zayn  au de facut un anunt! spuse Will, venind spre mine  si tragandu-ma de mana dupa el. Vazand ca inca mai aveam borcanul de Nutella in mana se incruta

- Lasa-l aici! spune el, incercand sa-l apuce, insa nu reusi.

- Nici moarta! am spus, privindu-l lung.

Ofta si dadu dezamagit din cap. Am strans din umeri, in semn de indiferenta si l-am urmat in sufrageria in care acum erau mai multi oameni imprastiati in toate colturile. Privirile erau aruncate asupra mea si asupra borcanului, oamenii facand comentarii pe care ma prefaceam ca nu le aud. Nu-mi pasa de parerea altora si nu-mi va mai pasa vreodata. Deja, am pierdut prea multi ani din viata mea pasandu-mi si fiind nefericita, lasandu-ma influentata de parerea altora. Acum, cea mai importanata parerea este a mea.

Am vazut-o pe Alle care radea, uitandu-se la borcanul cu ciocolata asa ca l-am ridicat in sus, scotand un sunet ciudat, pe care probabil nu-l voi mai putea face vreodata. Alle rase, deci era de bine, desi invitatii sofisticati inca imi aruncau priviri dubioase.

M-am asezat intr-un colt mai retras al camerei, unde erau Liam, Harry si Louis si am ascultat cuminte, ceea ce aveau de zis Zayn si Alle.

- Deci, voiam sa va anuntam ca anul viitor ne casatorim! se auzi vocea lui  Zayn, putand sa-i citesti cu usurinta fericirea ce se scalda in ochii lui, dar mai ales ai lui Alle, care statea lanag el, tinandu-l de mana.