Teen Wolf

O noua zi, o noua lupta

Sasha era ranita. Insa, stia ca nu putea renunta. Nu exista decat o singura iesire. Ucide sau vei fi ucis. In incercarile ei de a se apropia de unchiul ei, isi consumase intreaga putere. Orice truc folosea se intorcea impotriva ei. Unchiul ei era protejat de un talisman care bloca toate atacurile asupra acestuia. Se tari spre un zid ce inca mai statea in picioare, simtindu-si unchiul apropiindu-se asemeni unui leu ce asteapta sa dea ultima lovitura. 

Se intoarse si il privi. In mintea ei, revedea ultimele momente din urma cu trei sute de ani. Revedea moartea lui Yanni, resimtea toata durerea ei de atunci. Istoria se repeta, doar ca de data aceasta parea sa fie in defavoarea ei. "Trebuie sa traiesti, fiindca esti unica ce poate mentine echilibrul pe acest pamant. Esti unica care poate mentine omenirea sub protectie. "    Erau ultimele cuvinte ale lui Yanni, chiar inainte de a se stinge in bratele ei. Revenind in prezent, Sasha isi vazu unchiul, privind-o, aplecandu-se pentru a fi mai aproape de ea.

-Se pare ca eu sunt castigatorul de data asta, scumpa nepoata! Mi-a facut placere, dar e suficient. Puterile tale imi vor fi de folos. Vreau sa creez o lume diferita, o lume unde nu va fi nevoie sa ne ascundem de oameni. O lume unde oamenii se vor ascunde de noi.

Rasul lui se auzea peste tot in acel pustiu. Ecoul suna printre ruine. Sasha observa medalionul si fara a clipi, il smulse de la gatul unchiului. Linistea se asternu imediat, iar acesta o privi socat.

-Mereu ai fost mandru! Mereu ti-a placut sa te bucuri de victorie inainte de a obtine! Si mereu ai pierdut!

Cu ultimele puteri, trimise o lovitura in pieptul unchiului ei. Minute mai tarziu, acesta se dezintegra in fata ei. Sasha stiu ca nu mai putea sa reinvie. Trecutul avea sa ramana trecut pentru totdeauna.

Incerca sa se ridice, dar corpul refuza sa se miste de jos. O ceata grea ii apasa ochii si isi pierdu cunostinta. Ranile ei incepeau sa se vindece, dar procesul era lent.

Zidul creat de Marley se descompuse in zorii zilei. O data cu disparitia lui, in piata nu era decat Sasha sprijinita de statuie. Mizuki o trezi pe Marley, amandoi alergand spre Sasha. Ajunsi langa ea, observara medalionul din mana ei. Marley lua medalionul si il ascunse in buzunar. Avea sa afle mai multe, dar acum Sasha era prioritatea numarul 1.

Dupa trei saptamani de coma, caci acesta era diagnosticul pus de medic, Sasha se trezi. Ranile ii erau vindecate, facuse pace cu trecutul, incheiase socotelile cu tot ce tinuse de trecut. O singura persoana mai tinea usa trecutului deschisa, vrajitoarea. Sasha stia ca nu avea sa caute departe. Dorinta de razbunare o va aduce pe aceasta la usa ei. Dar pana atunci, mai avea timp.

Se ridica din pat si pleca spre bucatarie. Aici, dadu peste Derek. Un Derek morocanos, care avea multe de spus. Sasha zambi timid si il privi atenta. Nu avea nevoie sa ii citeasca gandurile pentru a sti ce anume gandea. Il ignorase in ultima vreme, iar acum trebuia sa repare prapastia ce aparuse intre ei.

-Derek! Eu...

-Chiar ma vezi atat de slab? Chiar crezi ca sunt neputincios? Ti se pare ca sunt un copil ce are nevoie de protectie? Chiar daca esti cu mult mai experimentata in lupta de cat mine, chiar daca ai puteri ce nu pot fi intelese de multi, asta nu iti da voie sa ma tratezi asemeni un pusti!

-A fost pentru pro...

-Cine a zis ca am nevoie sa fiu protejat? Cine a zis ca trebuie sa duci acest razboi singura? 

Derek o smulse din locul ei intr-o imbratisare. O imbratisare lunga, puternica, in care isi lasa toate grijile.

-Sa nu mai faci asta niciodata! Habar nu ai cat de ingrijorat am fost! Am crezut ca innebunesc!

Sasha puse o mana pe spatele lui si aproba din cap. Apoi, se indeparta putin si il saruta. Un sarut lung, calm, prin care ea reconecta legatura lor. Derek simti imediat acest lucru, dar decise sa discute despre asta la un alt moment.