Dupa moarte.

CAPITOLUL 1

Alerg. Alerg pentru viata mea urland de durere. Am intrat intr-o padure, despre care nu stiam ca exista in acest oras, pentru ca ei sa-mi piarda urma. Speram ca m-au pierdut.
Incepe sa imi para rau pentru ce am facut dar imi trece.

Ma asez la radacinile unui copac pentru a ma odihni, nu am mai alergat atat de mult si atat de repede in viata mea, poate pentru ca nu am fost nevoita sa alerg de politie inainte.
Bag mana in buzunarul drept de la pantaloni, pe care ii regret ca i-am ales sa ii port chiar astazi, si gasesc pistolul, unul mic, chiar minuscul, pe care l-am primit de la tata pentru protectia mea.

In minte imi navalesc imaginile cu Eric la pamant intr-o balta de sange, dar nu simt nici o vina, era ori el ori Kat. Sora mea cea care i-a frant inima lui Eric , iar el cu inima franta care indrepta pistolul catre ea si eu care il indrept pe al meu spre el si trag.Dar trage si el nimerindu-ma in umar , insa eu l-am nimerit in piept,direct in inima. Se pare ca lectiile au fost folositoare pana la urma, dar intentia mea nu era sa ii termin viata, vroiam doar sa il ranesc astfle incat sa nu ii mai poate face lui Kat nimic.

Au trecut aproximativ 2 ore de cand stau aici plangand, nici nu stiu cum a trecut timpul. Nu stiam ce sa fac, sa ma intorc acasa sau sa plec cat de departe de orasul natal. Nu imi vine sa cred ca eu, Hanna Miller, fata primarului din Hampton, ma ascund intr-o padure de politia care ma cauta pentru pentru uciderea lui Eric, desi nu am de unde sa fiu sigura ca e mort, dar banuiesc ca o impuscatura in inima e mortala. Și de parca asta nu era destul de rau, am si un glont in umarul drept care imi seaca trupul de sange. Nu imi dau seama cum am reusit sa alerg cu glontul asta afurisit in umar, se pare ca dorinta de a scapa cu crima pe care am comis-o este mai mare decat durerea din umar care acum parca e si mai tare.

Nu ma pot misca din cauza durerii din umar, ciudat pe pentru ca am putut sa alerg pana aici. Asta inseamna ca am pierdut mult sange, si pe deasupra mai mor si de foame. Imi dau jacheta jos, cu greu pentru ca e imbibata in sange, ramanad in tricoul fara maneci pe care l-am primit de ziua mea de la fratele meu. Oh ce dor imi e de el! A murit acum 2 ani pe cand eu aveam 15 ani iar el 18, intr-un oribil accident de masina.

Ma uit la rana din umar care nu se mai opreste din sangerat si imi inabus strigatul de durere, pentru ca nimeni sa nu ma auda .
"Cine sa te auda? imi spun printre lacrimi. Esti proasta?Esti intr-o padure.
Si incep sa plang mai tare.
Nici nu stiu de ce plang , din cauza a cea ce am facut sau din cauza umarului care parca stoarce toata viata din mine.

In fata ochilor nu mai vad brazi ci doar ceata, si nu este din cauza lacrimilor. Acum nu mai e ceata,e totul negru si dintr-o data umarul a incetat sa ma mai doara. Ce se intampla? Ochi mi se inchid incet fara voia mea si aud un sunet foarte ascutit.

Ma sting. Platesc pentru ce i-am facut lui Eric...