Nepotrivire de Caracter

Capitolul 1 - Cine este ea?

— Prea bine, de data asta facem cum vrei tu! Trebuie să trec pe acasă mai întâi, vreau să îmi iau niște haine de schimb.

— Nu e nevoie, m-am ocupat eu de asta! Știam că vei fi greu de convins așa că mi-am luat precauții din timp. Bagajul tău este deja la aeroport.

— Tot trebuie să merg acasă, vreau să fac un duș!

— Ba nu trebuie! Ai timp suficient să o faci când ajungem. Am făcut rezervări la cel mai luxos hotel din Vegas.

La dracu! îmi spun în sinea mea. Dacă eu sunt obsedat de muncă, prietenul meu este obsedat de distracție. Nu am nici o șansă să scap de asta.

— Haide atunci, până nu mă răzgândesc! spun printre dinți.

Îmi iau telefonul și țigările de pe birou și mă aplec să iau și laptopul de pe el dar Robert mi-l ia din față înainte să-l ating.

— Ăsta rămâne aici! spune el serios. Ne întoarcem în trei zile Jace, lasă munca pe când venim înapoi!

— Nu! Dacă am nevoie de el? Dacă se întâmplă ceva?

— Ai telefonul! Nu mă enerva prea tare că ți-l iau și pe ăla.

Mijesc ochii nemulțumit și încep să înjur în șoaptă, Robert mă aude și izbucnește pentru a doua oară în râs.

— O să-mi mulțumești pentru asta când ajungem în Vegas. O să vezi!

— Am un presentiment că din contră o să regret călătoria asta.

— Hei nu-mi strica buna dispoziție cu atitudinea asta! O să vezi weekendul ăsta o să fie de neuitat!

— De asta mă tem!

***

Limuzina ne lasă în fața hotelului. Robert nu a glumit când a spus că este cel mai luxos, nu că aș avea probleme cu banii dar nu-mi place să mă dau mare să mă fălesc cu ceea ce am.

Ignor pe cât posibil privirile iscoditoare ale tuturor, femeie sau bărbat, chiar nu vreau să fiu văzut pe aici de vreun fanatic cu o cameră de filmat. Nu sunt chiar așa de important în Vegas și îi mulțumesc lui Dumnezeu, dar acasă, toți paparazzii îmi cunosc programul, unde locuiesc și multe altele. Un mare dezavantaj după părerea mea, nu pot să fac un pas fără ca o droaie de păcălici să nu se țină după fundul meu.

Robert însă nu este de acord cu mine, vorbește foarte tare lucru care mă scoate din sărite așa că îl las singur și mă îndrept spre recepție. Domnișoara de acolo îmi zâmbește foarte drăguță și-mi întinde fără nici un cuvânt cheie camerei. Nu sunt surprins de faptul că mă cunoaște probabil s-a informat din timp despre mine și acum știe probabil și cât timp am fost alăptat de mama. Pentru asta trebuie să le mulțumesc tot paparazzilor care m-au urmărit de când mă știu.

— Să aveți o ședere plăcută! spune ea suav.

— Mulțumesc! reușesc să îngân îndepărtându-mă.

Ajuns în camera mea aflată la etajul douăzeci și patru mă îndrept direct spre baie dezbrăcându-mă din mers.

Nu am prea mult timp la dispoziție, câteva minute mai târziu un ciocănit nesuferit mă determină să ies rapid de sub duș.

— Ești gata? mă întreabă prietenul meu intrând în cameră deși ușa este doar un pic întredeschisă.

Se strecoară pe lângă mine și se aruncă direct în pat gemând satisfăcut.

— Mai spune-mi odată de ce am acceptat asta?

— Nu ai acceptat, dar nici nu ai avut de ales.

— O să-mi iau revanșa într-o bună zi! mârâi apăsat.

— Da bine, până atunci însă lasă-te pe mâna mea.

— De ce brusc mi se ridică părul pe mine când aud asemenea cerere?

— De emoție probabil, rostește Robert înecându-se de atâta râs.

***

Capul îmi zvâcnește, tot corpul mă doare, camera se învârte când deschid ochii și lumina soarelui mă lovește ca un ciocan în față. Habar nu am cum am ajuns în cameră. Ce tot spun abia îmi amintesc cum mă cheamă, seara trecută este învăluită într-o ceață totală. Îmi amintesc că am plecat cu Robert și am ajuns într-un club cu femei pe jumătate goale, că am băut un pahar de whisky și...cam atât.

Îmi pun o mână pe frunte și oftez nemulțumit, mă ridic alene și privesc spre fereastră. Atârnat de clanța ușii ce dă spre balcon stă frumos ca la expoziție un sutien roșu cu dantelă. Clipesc șocat de câteva ori și mă întorc cu încetinitorul spre partea opusă a patului. Acolo, ceea ce văd îmi provoacă groază.

În patul meu doarme liniștită o femeie, acoperită neglijent cu cearceaful alb doar pe posterior, spatele îi este gol, ceea ce mă face să cred că sutienul roșu este al ei, iar picioarele interminabile sunt de asemenea descoperite. Părul lung și roșu strălucește ca o flacără pe pernă și ochii îmi alunecă lent pe tot corpul ei zăbovind mai mult pe mâna ei, mai exact pe degetul inelar.

Poartă o verighetă simplă și mă crispez automat, e măritată!

Mii de draci, futu-i! îmi spun în gând și-mi pun mâinile în cap.

Tremur, nu de teamă sau mai știu eu ce ci de nervi, m-am culcat cu o femeie măritată. Exact când vreau să spun că putea fi mai rău, o sclipire dubioasă îmi atrage atenția.

Pe degetul meu este ceva ce până ieri nu exista și nu trebuia să existe încă, cel puțin nu până la nuntă. O verighetă ce seamănă izbitor cu a roșcatei doar că este un pic mai groasă.

"Oh nu! Oh Doamne! Ce am făcut? Cine este ea? De ce purtăm verighete asemănătoare și de ce naibii nu-mi amintesc ce s-a întâmplat azi-noapte?"

Primul capitol proaspăt scos din cuptor, nu este prea lung dar așa vor fi toate. Voi încerca totuși să compensez acest lucru postând mai des.

Ce spuneți dragilor? E ceva de capul acestei povești? Mai vreți sau să o las baltă?

xoxo love u.