Rapirea

4.8K 248 1
                                    

Eu:Spune-mi ca nu vei mai pleca niciodata de langa mine. -ii impun, strangandu-l tot mai tare in brate si tragand de cearceaful ce imi acoperea picioarele-
David:Nu, zana mea. Promit ca voi fi doar langa tine.
Eu:O sa-mi spui ce s-a intamplat?
David:Prefer sa nu vorbim despre asta. Acum vreau doar sa stiu ca amandoi suntem bine.
Eu:Credeam ca nu o sa te mai strang niciodata in brate.
David:Totul e bine acum, ingeras.

Il iau in brate si imi pun capul pe pieptul sau, ascultandu-i bataile inimii. Ce noroc ca inima lui inca mai bate! Imi saruta parul si rasuceste o suvita de a mea pe degetul sau. Isi plimba mana pe piciorul meu, eu incercand sa adorm si sa uit ca azi era sa il pierd pe vecie. Insfarsit suntem acasa,imbratisati ca intotdeauna.

***ora 12 A.M***

Ii mangai fata lui David si ii spun pentru a mia suta oara ca ma bucur ca e bine. Ma saruta din nou, invartindu-ma prin casa si facandu-ma sa rad nebuneste. Il iubesc mai mult acum decat l-am iubit inainte pentru ca singurul gand ca as fi putut sa ii plang pe mormant acum ma face sa tresar mai rau ca la cutremur.

David:Uf, ce-mi faci tu mie, zana.
Eu: Ce-ti fac eu nu-i nimic pe langa ce-mi faci tu!!
David:Esti minunata. -dandu-mi parul de pe fata-
Eu:Te...-oprindu-ma-
David:Ma..?
Eu:Te pricepi sa ma faci sa rosesc.

Surade si isi lipeste din nou buzele de ale mele. Pe moment as fi vrut sa-i spun ca il iubesc insa mi-am dat seama ca nu e un moment perfect pentru asta.

David: As sta toata ziua cu tine sa ne sarutam incontinuu dar am putina treaba, zana.
Eu:Nu, nu te mai las sa pleci. Daca ti se intampla ceva rau?
David:Ai incredere in mine?
Eu:Sa zicem.
David:AI INCREDERE IN MINE?
Eu: DA.
David: Atunci lasa-ma sa plec.
Eu: Bine. Sa ai grija, ok?
David: Sigur, zana.

Ma saruta scurt si imi face cu ochiul, imediat plecand. Ma trantesc pe canapea, rugandu-ma la cer sa fie totul bine. Intru in bucatarie incepand sa tai niste fructe ca sa-mi fac o salata, insa usa se aude. Probabil David si-a uitat telefonul. Merg in living si raman socata cand vad trei tipi cu cagula pe fata si pistoalele indreptate spre mine. Unul se apropie, punandu-mi o batista la nas, impiedicandu-ma sa tip. Ameteala ma cuprinde, vazand in fata ochilor doar o mare pata neagra. Mintea mi se goleste iar de atunci timpul parca se oprise in loc.

*

Ma trezesc cu o groaznica durere de cap si cu ceata in privire. Incerc sa ma ridic dar constat ca sunt legata de un scaun. Oh, minunat!

Eu:Hei, e cineva aici? Aloooo.....

Cativa pasi apasati se aud venind, iar un neon se aprinde im capatul celalalt, luminand vag incaperea gigantica. Era un depozit vechi, iar in fata mea era un tip masiv care ma privea surazand.

El:Deci tu esti Maya. David o sa fie asa fericit ca esti aici, in situatia asta.
Eu:David?!
El:Oh, da, chiar el. Se va bucura asa de tare cand va afla ca marea lui iubire e la mine. N-ai idee cat de mult te iubeste, probabil va turba cand va auzi vestea.
Eu:Lasa-ma, psihopatule!
El:Eu zic sa stai cuminte, nu sti ce ti se poate intampla. -punandu-mi mana pe sani-
Eu: Nesimtitule, nu ma atinge.

El doar ma pipaia pe tot corpul si pana la urma se opresete, luandu-mi telefonul din buzunar.

El:Asculta, pustoaico, eu o sa-l sun pe David i-ar tu o sa vorbesti, 'claros por ti'?

Telefonul incepe sa sune, semn ca l-a apelat.

David: Zana, ce ai patit?
Eu:David..-soptind-
David:Ce e, Maya? Esti bine?
El:Oh, Parker, de cand nu am mai vorbit noi doi.
David:Max...las-o in pace!
Max: Uh, o s-o las doar daca te lasi invins si imi lasi mie tot ce conduci tu si suricatele tale. Te astept la depozitul unde iti petreceai timpul cu fratele meu, sper sa vi inainte ca printesa ta sa fie deja deasupra norilor.

Arunca telefonul pe jos, acesta facandu-se bucati si rade trasnit. Sforile ma jenau si presupun ca incheieturile mele erau rosii, ba chiar cred ca sangerau la cat m-am foit pe scaunul asta nenorocit. Matahala de om intra intr-o camera, iesind mai apoi cu o fata roscata, fiind in aceiasi situatie ca mine. Saracuta plangea cu lacrimi amare. O trage de par pana in fata mea si o tranteste pe podea la picioarele mele. Scoate un pistol si o impusca pe fata in picior, facandu-ma si pe mine sa icnesc, simtind parca durerea ei in mine. Lacrimile au inceput sa curga siroaie de frica si mila pentru fata aceea. Nu era moarta, probabil ar fi fost mai bine. Acum suferea durerea si plange in hohote ca mine. Simteam ca are o legatura cu mine, parca ma intepa in inima cand vedeam in ce stare este.

El:Daca scumpul tau iubitel nu ajunge mai repede vei fi in aceiasi situatie ca ea.

Inima se opreste brusc in loc si parca o tepusa mi se infinge in plamani, impiedicand respiratia. Tot trupul meu tremura, fiind inundat de lacrimi ce se prelingeau pe fata si cadeau pe colantii mei negri, udandu-i. Mainile ma usturau iar capul ma durea din nou. Fata aceea roscata plangea la unison cu mine, facandu-ma sa ma tem mai tare. Inima o ia la galop cand o bubuitura se aude iar asa-zisul Max imi pune pistolul la tampla. Inca o matahala intra inauntru, stand in spatele barbatului ce-mi tinea pistolul la tampla, fiind gata sa-mi imprastie creierii pe podeaua mizerabila.

David:Departeaza-te de ea.
Kevin: Anda. -tipa cand o vede pe roscata plangand pe jos-

Barbatul ce tocmai a aparut o ridica de jos, agravandu-i suferinta. O trage de par razand haotic si o loveste brutal peste fata, facand-o sa cada la pamant. Il aud pe Kevin cum tipa, David urmandu-i gestul. Max ii face un semn namilei, iar acesta se apropie de mine scotand de la spate un cutit. Il preseaza pe abdomenul meu, provocandu-mi o usturime in tot corpul. Am tipat plangand cand a bagat cutitul mai adanc in corpul meu. David a inceput sa tipe isteric si imediat namila era jos langa o balta de sange. Lacrimile mele cadeau peste rana provocata de cutit, facand-o sa usture si mai tare. In fata ochilor mei se derula un al treilea razboi mondial intre sotul meu si baiatul care m-a rapit. Ma durea tot corpul si plangeam infundat din cauza tuturor ranilor fizice si morale pe care le-am capatat acum. O impuscatura se aude, iar eu strang din ochi, sperand sa nu fi fost David cel nimerit. Insa nu era el, ci eu. Imi priveam stomacul ce sangera, apoi imi ridic privirea spre David. Ma privea speriat cand am scuipat o balta de sange. Lichidul rosu curgea prea rapid din mine iar starea de inconstienta punea stapanire pe mintea mea. Singurul lucru pe care mi-l mai amintesc sunt trei bubuituri puternice iar de acolo totul era doar negru.

Dragoste din obligatieUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum