Dragoste din obligatie

Razboi si lacrimi

De trei ore plang in pat gandindu-ma doar daca David e bine iar Oly a facut deja mii de ture prin camera zicand intruna ca totul va fi bine. Nici macar ea nu se crede dar apreciez ca incearca sa ma optimizeze. Privesc din nou pe geam, cautandu-l cu privirea pe David, insa nici urma el. Imi trag nasul si inchid pentru cateva secunde ochii care ma usturau ingrozitor din cauza miilor de lacrimi pe care le-am varsat. Te rog, iubire, daca te intorci iti jur ca o sa iti spun cat de mult te iubesc, o sa te imbratisez cat pot eu de tare si o sa te sarut apasat cum nu am mai facut-o niciodata.

Oly:Crezi ca baietii sunt bine?! -imi zice, lacrimand-
Eu:Nu stiu, dar sper ca sunt. Daca el nu se mai intoarce eu ce ma fac, Olivia?! Am trait aproape 20 de ani singura, doar tu ma intelegi, Liv. Acum ca il iubesc pe el, ca simt ca el chiar tine la mine ma face sa radiez. Daca David nu s-ar mai intoarce iar eu nu l-as mai vedea niciodata nu as mai putea trai. El e aerul ce ma tine in viata, il iubesc de la cer la pamant. Ce fac eu fara el, Olivia, ce ma fac?! Trebuie sa-l cautam, dar unde? Haide, trebuie sa-l gasim, trebuie.
Oly:Maya, stai cuminte. Jake a spus sa ramanem aici, vrei sa inrautatim situatia?! Eu cel putin nu vreau. David are 24 de ani, stie sa-si poarte singur de grija.
Eu:Te rog, Oly, haide sa-l cautam.
Oly:Maya, nu. O sa agravam totul, inclusiv starea ta de sanatate. Haide, dormi putin, o sa fie mai bine asa.
Eu:Nu, fara ca el sa ma tina in brate nu o sa pot adormi.
Oly:-aruncandu-mi un tricou din dulapul lui- Acum dormi, el te iubeste si stim amandoua asta.

------PERSPECTIVA LUI DAVID-------

Jake: David, ai grija! -indreptandu-si pistolul in spatele meu-
Carter: -razand- David, David, David. Mare greseala ai facut atacand clanul nostru. Henric e un conducator mult mai bun decat tine, recunoaste.

Un zgomot se aude, iar Jake isi lasa pistolul pe langa corp, privind zambaret spre podea.

Tony:Asa iti trebuie daca te iei de fratele meu, idiotule. Sper ca acum nu o sa invii iarasi din morti ca data trecuta.
Eu:Tony, ai venit exact la ţanc.
Kevin: La pamant. -tipand-

Antonia ma trage jos, o bubuitura auzindu-se iar o parte din sediul nostru devenind ruine. Oh, Henric, pentru asta o sa platesti scump de tot. Ii fac semn lui Kevin care ii anunta pe baieti si imediat ne ridicam, indreptandu-ne pistoalele in fata si pornind un foc continuu de gloante. Niciun glont nu protesta impotriva noastra, semn ca tabara inamica era la pamant de mult, insa continuam sa lansam focuri catre ei.

Eu:Stop,cred ca am terminat aici.
Henric: Oh, nu prea cred. -ridicand pistolul- Ultimele cuvinte, dragule?!
Eu:Nu ultimele, 'dragule'.
Kevin: Henric, ai devenit asa un gunoi. Cine s-ar fi gandit ca fiul unor criminali va fi la fel ca ei?! Ironic, nu? Sti care e cea mai rea parte? Te credeam de partea noastra insa tu erai contra.
Tony:Nu pot sa cred ca ai fost iubitul meu. -tragand spre el-

Intr-o fractiune de secunda, pistolul lui se descarca asupra mea, imediat el cazand la pamant. Antonia are tinta buna, l-a nimerit exact in piept, dar nici el nu-i mai prejos. Tony se asigura ca e mort tragand de mai multe ori in el.

Jake:David, esti bine?
Eu:Dah, doar ma doare putin bratul. M-a cam nimerit in umar.
Jake:Te-a cam nimerit rau! Hai sa mergem la spitalul sediului.
Eu:Hai. Apropo, mersi Tony, m-ai scapat de la moarte de 2 ori in aceiasi zi.
Tony:Pentru nimic, bro'.
Fredy:Se pare ca locul asta e pe jumatate distrus.
Kevin:O sa-l reparam noi, dar mai intai sa ne reparam seful.

Chicotesc, stiind ca e vorba de mine si ma sprijin mai bine de Jake, tinandu-mi cealalta mana peste rana, incercand sa opresc sangerarea.

---------PERSPECTIVA OLIVIEI---------

Maya doarme suspinand, tinand strans la piept tricoul negru al lui David. La rugamintile mele si-a luat niste colanti pe langa tricoul lung si a mancat ceva inainte sa adoarma. Avea fata palida si nasul rosu, urmele de lacrimi observandu-se usor pe obrajii ei albiciosi. Il iubeste asa de mult pe David si presimt ca si el simte la fel. Mi-e asa de teama pentru ei, pentru ei toti. Sper doar sa fie bine toti patru.

Usa se aude inchizandu-se cu putere, eu speriindu-ma pana in maduva oaselor. Sar ca arsa de pe scaunul din bucatarie si ma indrept cu frica spre usa. Pun mana pe cleanta, apasand-o si deschid usa larg. Chitai fericita cand ii vad pe 3 din cei 4 in living. Le sar in brate, abia apoi constatand ca tocmai David lipsea. Usa dormitorului se aude iar Maya intra ca vartejul, cu un zambet plin de speranta pe chip. Zambetul ei dulce dispare facand loc catorva lacrimi cand nu-l gaseste pe David in peisaj.

Maya: Unde.....el, unde...e?
Jake:Maya.

Maya izbucneste in plans si pica la pamant strangandu-si picioarele la piept.

Maya: Nu, nu se poate, el e bine... Unde e?! E la alta, e cu alta? Spuneti-mi doar ca este ok, ca e undeva unde ii e bine. Va rog. -plangand din ce in ce mai tare-

Tresare cand usa se deschide, privindu-ne pe toti mirati.

-----PERSPECTIVA MAYEI-----

Nu pot sa cred, era chiar el! Doar el. Ma ridic de jos, sarindu-i in brate si incepand sa plang mai tare. Era murdar, avea tricoul rupt in parti dar ce mai conta? Important era ca el e langa mine si ca pot sa il imbratisez din nou.

Eu: David, esti chiar tu? -suspinand infundat-
David: Da, zana, eu sunt.

Ii incolacesc talia cu picioarele si il sarut cum nu am mai facut-o niciodata. Mi-a fost asa teama ca nu o sa-l mai vad! Lacrimile mele continuau sa curga si inca nu stiam de ce. Poate fiindca eram foarte bucuroasa ca el era aici sau fiindca inca imi era frica. Il iubesc, il iubesc mult si n-am de gand sa il mai las nici macar o secunda singur.