Coven

Capitolul 5

Ne-am ales toate haine negre și am pornit in acea "drumeție".

-Unde mergem? E prea cald! Vaginul meu retardat transpiră...
- La Popp Fountaine. Era un loc sfânt pentru femei ca noi. Înapoi în 1970, Mary Oneida Toups a fondat aici un clan,un sabat. Ea și surorile ei obișnuiau să se adune aici în prezența spiritului sfânt. Cu timpul a fost închis şi după un uragan, proprietarii au folosit asta ca scuză pentru a-l închide.
-Nu înțeleg,ce ar trebui să facem dacă nu putem intra?am întrebat eu.
-Vom sparge zidul. Când vrăjitoarele nu luptă,ardem.
-Asta e categoric cea mai rea excursie,spuse Madison.
-Vedeți voi,continuă doamna,fiecare aveţi un dar special,însă nu e de ajuns pentru a deveni o vrăjitoare reală.
-Și tu eşti una reală?
-Ea e suprema,spuse Nan.
-Ştiți,acea fată,e mai deşteaptă decât voi toate la un loc.

Am intrat în acea casă, urmând-o pe suprema (căreia încă nu îi ştiam numele). În mijlocul sufrageriei se afla ghidul care le povestea turiştilor despre detinătoarea casei. Aparent,ea aduna oameni de culoare in podul ei torturându-i, și nu numai. Ea îşi crea o cremă specială din ceva,nu tocmai obișnuit...

Flashback ~ New Orleans 1970 ~

-Vai,se pare că rămânem fără...Va trebuii să mai aduci.
-Te rog mamă,nu mă pune să fac asta,spuse Boquita printre lacrimi.
-Crezi că mie îmi face plăcere? Nu avem de ales.

Cele două se îndreptară spre pod,spre deținutul din capătul camerei. Pentru a produce tratamentul,era nevoie de pancreas uman. Madame Delphine îi dăduse ficei ei cuțitul,extragerea realizându-se mereu pe viu...

Am urmat ghidul pana in pod,locul unde Madame Delphine Lalaurie îşi tortura deţinuţii şi unde în cele din urmă şi-a găsit sfârşitul.

FlashBack ~ New Orleans 1970 ~

-Tu cine eşti?
-Marie Laveau. Sunt aici pentru că am leacul pe care îl cauţi,care îţi va asigura iubirea eternă.

Marie intră în casă și îi dăduse presupusul leac. Imediat ce Delphine îl înghiţise simți că se sufocă şi în cele din urmă muri.

-Din păcate nimeni nu ştie locul în care este îngropată,spuse ghidul.

     Probabi,nimeni mai puţin Nan...