Summer (jeff the killer F.F)

Capitolul 11

              "Hei, vrei sa fim prieteni?"spune Lola.
               "Hai sa fim prieteni, Leapsaaa!!!"ii raspunde Smile si apoi se iau amandoi si da-i frate, joaca prinsa.
                 Ii aratam cartea lui Slender si acesta o studiaza.
               "Ati rupt coperta destul de rau, un altfel de sigiliu din acesta nu se poate reface decat de un inger cu aripile in stare perfecta, destul de matur pentru ahem... treburi."
                 "Deci, ce ne facem, Buni nu ne poate ajuta, eu am aripile paralizate si nici nu sunt destul de matura la minte pentru imperechere."
                 "Stii ca poti sa iti refaci aripile, cu greu dar poti."spune Slender.
                  "Cand am fost la cei mai inalti ca grad, mi-au spus..."
                   "Stiu ce ti-au spus, dar tu poti sa o faci."
                   "Hai sa incercam."spun eu.
                  Imi deschid aripile si incerc sa dau din ele. Se misca complet de vreo cateva ori si obosesc.
                 "A fost bine pentru inceput..." gafai eu
                  "Sa zicem... O sa iti ia ceva timp sa te recuperezi complet dar daca o tii tot asa, intr-o saptamana te refaci..." spune Slender
                    "Ok, si acum ce facem?" intreaba Jeff.
                    "Pai, trebuie sa adunati niste ingrediente."
                    "Ce fel de ingrediente?" intreb eu.
                    "Sa vedem, parul unei vrajitoare, unghiile unui demon, un solz de dragon si dintele unui strigoi."
                    "Asta o sa fie cam greu de adunat in doua luni pana se termina vara."
                    Incepem sa cautam prin harti ceea de ce avem nevoie si deodata...
       "Cora, esti bine?" spune Jeff inainte ca totul sa se faca negru

-In visul Corei (sau realitatea alternativa)-

               Ma trezesc in patul meu mare, de regina si imi amintesc de faptul ca am scoala. Ma uit rapid pe telefonul meu care era un... Galaxy S5?? Eram in data de 21.06.2015??

               Ma imbrac rapid in hainele mele obisnuite (Blugi, tricou cu formatie si tenesii colorati) apoi gonesc pe usa pana la liceu.

                 Acolo lumea isi bate joc de mine, de faptul ca sunt o tocilara cu sarme in dinti si ochelari, de faptul ca am culoarea parului pe care o am si pentru simplul fapt ca... exist.

               "Au!!" tip in timp ce Sidney ma trage de par rupandu-mi cateva suvite mici.

               "Nu stiam ca simti ceva, nu erau roscatele cumva fara suflet?"

              "Sa mi-o sugi!" ii urlu eu.

              Atunci imi da un pumn de ma lasa pe jos, imi calca pe cap cu tocul subtire si imi rupe ochelarii in doua.

              "Sa nu te aud ca imi prinzi tupeu. Hai mars langa ceilalti prosti care s-au sinucis in scoala asta. Iti gasesc chiar eu copacul in care sa-ti pui streangul la gat, fix langa ceilalti emonei..."

             "Lasa-ma dracului in pace, ce pula mea ti-am facut? Cu ce te-am ranit? Daca as vrea as putea sa te omor dar nu o fac ai inteles??"

               Ma apuca de mana, ma taraste in cabina ingrijitorului, ma leaga cu banda adeziva la maini si la picioare apoi isi scoate un briceag si il indreapta spre mana mea.

              "Sa vedem cate taieturi ai?" spune ea si arata spre cicatricile vechi, sterse si aproape invizibile.

               Incepe sa taie fiecare portiune de piele de la incheieturi pana la cot.

                In final, era o balta de sange. Ma dezleaga apoi fuge din cabina si incepe sa urle.

                "Avatar Cora este emo!!!! Avatar Cora!!" urla ea in batjocura, facand aluzie la The Legend of Korra, personajul principal avand un nume care se pronunta precum porecla mea.