Do it, Daddy

Capitolul 5: Invizibil!

"De ce naiba suna alarma sambata dimineata?" mormai nervoasa. Incerc sa-mi deschid ochii pentru a vedea telefonul si a opri alarma.

"La multi ani!" tipa mama, tata si Logan in acelasi timp. Deci de aici alarma... Tata a pocnit un tub de confetii, iar Logan a adus o tava cu micul de jun.

"Multumesc!" zambesc, fericita. Ma ridic din pat dupa ce Logan aseaza tava pe noptiera. Imi deschid bratele larg, semn ca este timpul unei imbratisari de grup. "Va iubesc mult, stiati?"

"Da, scumpo... si noi te iubim foarte mult." raspunde mama, pupandu-ma pe frunte. Se controla sa nu planga de emotii. Ofteaza usor.

"Acum mananca, iar dupa imbracate pentru plaja." continua mama si ma uit nedumerita "Oh! Am uitat sa-ti zic, nu? Mergem la plaja azi. Stim cat de mult iubesti sa mergem acolo, asa ca ne-am gandit ca ti-ar placea sa-ti petreci ziua acolo." justifica mama si sar din pat, direct in bratele ei, tinand-o strans. 

"Ok, deci sa inteleg ca iti place ideea." rade mama, iar eu aprob zambind.

"Stam trei zile, intr-un hotel de pe mal, deci sa iti iei si niște haine pentru restaurant sau alte iesiri." continua si aprob, deja gandindu-ma la niște combinatii de top-uri cu pantaloni

Am mai stat putin de vorba, cat mi-am mancat de junul, iar apoi mama si tata s-au dus sa isi faca bagajele. Logan a ramas langa mine. L-am vazut ca s-a asigurat ca usa e inchisa si imediat mi-a luat tava in brate. Bine ca am terminat mancarea din farfurie. Luandu-ma dupa privirea lui... nu pare ca o sa primesc tava inapoi prea curand. Ne-am asezat amandoi pe marginea patului. Logan se holba insistent la mine. M-a busit rasul si l-am intrebat:

"Esti bine? De ce te uiti asa la mine?"

"Pai am sa-ti zic ceva destul de important, zic eu..." Asta m-a facut sa ma gandesc direct la cele intamplate ieri

"Sa te auzim..." Panica incepe sa se instaleze putin in mine, dar e fratele meu pana la urma. Chiar daca ar fi vorba de Harry... o sa inteleaga el... sper. Chiar sper sa inteleaga. Nu am nici cel mai mic chef sa fac lucruri pentru el ca sa nu le spuna nimic alor nostri.

"Nu ti s-a parut ciudat, nici macar putin, putin, ca parintii nu au mers sus atat timp?" intreaba zambaret. Acum ca stau sa ma gandesc chiar a fost ciudat ca nu au urcat la noi, dar in acele momente chiar nu puteam gandi ceva de genul. Abia de puteam sa ma concetrez pe ceea ce trebuia sa fac. Sa ma mai gandesc si la ai mei era deja un efort supra-omenesc.

"Ba da. M-am gandit ca poate ca nu au vrut sa il bata la cap pe Domnul Styles." inventez rapid ceva si zambesc

"Sau poate ca fratele tau mai mic, i-a tinut acolo dintr-un motiv anume." coltul gurii sale se ridica

"Vrei sa fii mai explicit te rog?"

"Cum sa nu? Orice pentru sora mea, care adora sa faca pe proasta." termina propozitia, facandu-mi cu ochiul. "Cand am urcat sa merg la baie,pe covor, am dat de tricoul tau, asa ca am vrut sa il i-au de acolo si sa ti-l aduc. Stiu cat de imprastiata esti.... dar ceva m-a oprit." spune si deja simt cum corpul meu se incalzeste

"Si acel ceva era...?" intreb luand o gura de apa din paharul de pe noptiera

"Geamatul tau." raspunde ranjind. Cand am auzit cele doua cuvinte m-am innecat involutar. Logan s-a ridicat imediat si m-a batut pe spate repede. M-am calmat si ne uitam unul la altul. M-am blocat. Nu stiu ce sa ii spun. S-a asezat la loc pe pat si a spus:

"Stai linistita. Mama si tata nu au auzit nimic si nici nu am decgand sa ii informez in legatura cu orice ati face voi doi." Ma asigura, iar cuvintele lui imi dau o doza mare de relaxare si siguranta.