Capitolul 2: Uniforma...

12.3K 314 166
                                    

"Mama, de ce te-a concediat Domnul Styles?'' o intreb in timp ce strang cu matura cioburile de pe jos, ceilalti stand pe scaun, in jurul masei din bucataie

"Am fost prea focusata pe cina de asta-seara, incat pur si simplu am uitat sa ii transfer fisierele digitale catre inspectorat. Odata ce inspectoratul nu a putut aproba proiectul din fisiere, toata intelegerea s-a incheiat, pentru ca azi este termenul limita. Practic s-a pierdut un proiect foarte important doar din cauza prostiei mele..." ne explica mama trista, dezamagita fiind de ea insasi, oftand si trecandu-si degetele prin par in repetate randuri. Dupa ce am terminat de strans cioburile, m-am pus pe scaunul de langa ea, luand-o in brate.

"Si eu care voiam sa-l cunosc." zice Logan, facandu-ne pe toti sa radem

"Mai degraba Kayla, decat tu." spune tata razand iar

"Nu ma uit la barbati cu 7 ani mai invarsta decat mine." zic dupa ce ne oprim din ras, iar tata zambeste apreciativ

"Duceti-va in camere. Terminam noi curatenia aici." zice mama zambind. Logan se ridica in acelasi moment cu mine. Inainte sa imping scaunul sub masa, iau un mar verde din bolul cu fructe de pe masa.

"Consoleaz-o bine pe mama." zice Logan catre tata, ranjind

"Stai linisiti fiule... se rezolva." ii raspunde tata făcându-i cu ochiul. Radem, iar apoi il bat pe umar indicandu-i cu privirea scarile care duceau la etaj.

Am intrat la mine in camera, dupa o baie lunga si relaxanta. Cand m-am uitat la ceas era deja 20:37, asa ca mi-am luat din dulap un maieu negru, si pantalonii largi de pijama. Mi s-a facut brusc foame, asa ca am sa cobor sa mananc ceva.

"Mama, vezi ca mananc ultimele 5 felii de pizza! Bine?'' tip, ca sa ma poata auzi mama. Habar n-am unde e.

"Bine, scumpo. Noi am mancat deja, dar Logan nu." imi raspunde mama tipand dupa cateva minute de liniste. Se pare ca erau la etaj, in camera lor. Odata cu trecearea timpului a inceput sa-mi placa din ce in ce mai mult faptul ca dormitorul parintilor e in capatul opus al camerei mele. Nu pentru ca ma deranjeaza sau ceva, dar pur si simplu e mai comod pentru psihicul meu sa-i stiu mai departe, asa... in caz de orice. Camera mea si a lui Logan sunt una langa alta, dar daca vrei sa ajungi la ei in camera trebuie sa mergi pana in capatul holului, sa faci stranga, si abia atunci ajungi la destinatie. Complicat, stiu! Daca as fi avut de mica telefon, as fi folosit Waze-ul. Mi-a luat vreo 2-3 ani sa invat unde le e dormitorul. Mereu ajungeam fie in camerele de oaspeti, fie in camera unde tinem masina de spalat rufe.

"Ok.'' tip inapoi

"Logaaan." tip iar

"De ce mama-naibii tipati atat?'' spune, avand un ton mai ridicat. Observ cum coboara scarile si vine in bucatarie.

"Mai sunt doua felii de pizza si inca o jumatate. Sunt ale tale." ii zic, impingand in spre el farfuria. Zambeste uitandu-se in ochii mei, apoi ma ia in brate si ma strange tare.

"Pentru ce a fost asta?" il intreb cand ne despartim din imbratisare

"Nu esti o sora chiar așa naspa." spune zâmbind

"Chiar așa?" il întreb, citându-l "Bine, ia da-mi mie pizza aia, fraiere!" spun râzând și ii trag felia din față

"Ce tupeu de femeie!" zice ofensat, dându-mi cu ketchup pe nas. De aici o pornit o bataie cu apa din simplul fapt ca am vrut sa ma spal de sosul rosu de pe fata mea.

9:00 A.M.

''Trezeste-te, leneso." ii aud vocea lui Logan, perforandu-mi auzul

''Nu mai tipa.'' mormai somnoroasa, intinzandu-ma dupa telefon, ca sa vad cat este ora

Do it, DaddyUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum