Dependent

Capitolul 22 - "Tania e..."

Dau negativ din cap in timp ce imi trag tricoul peste cap. Ii fac cu mana si luandu-mi telefonul, cheile si portofelul parasesc incaperea. Eram în club cu o durere insuportabilă de cap. Pe unde treceam oameni ma salutau. Îi priveam pe toți derutat.

Ajung la mașină, o deblochez și intru plecând spre apartament. În 15 minute ajung în fața blocului. Cobor din mașină și urc cele 4 etaje ale blocului până ajung în fața apartamentului meu. Deschid ușalasat-o.
Flashback

Tania intră înaintea mea învârtindu-se bucuroasă în living. Eram atât de fericit să o am alături de mine din nou. Fără nimic care să ne despartă, fără nimeni care să se bage între noi. Mă privește zambindu-mi cu gura până la urechi în timp ce îmi spune:

-Vom fi atât de fericiți aici.

Las bagajele la intrare și merg spre ea luand-o în brațe și sarutand-o flămând. Își agață mâinile de gâtul meu raspunzandu-mi sărutului.

End flashback

Îmi scutur capul alungând amintirea Taniei din mintea mea și întru hotărât în apartament. Mă îndrept spre dormitor. Văd ușa închisă, ceva din mine ezită să o deschidă. Simțeam ca sfârșitul meu se află în spatele acelei ușii. Deschid ușa îngrozit de ce aș putea vedea în spatele ei. De parcă nu ai știi ce se află. Camera e devastată, exact cum am lasat-o. O analizez înainte de a intra. Intru în baie, și imagini din seara precedentă, când am fost alături de Tania îmi bântuie gândurile.

Îmi scutur capul din nou alungând amintirea ei. Intru în baie aruncând hainele de pe mine la nimereală. Intru în duș spalandu-mi corpul. Ies din dus infasurandu-mi un prosop în jurul brâului. Privirea îmi cade pe o bucată de material alb, mare și pufos. Iau prosopul alb al Taniei și îl apropii de față inspirandu-i mirosul. Închid ochii pentru câteva clipe. Dar vorbele ei se aud ca un ecou la nesfârșit în mintea mea. "Am încercat. Dar nu e atât de ușor să uiți pe cineva ca David.". Deschid ochii strângând materialul în pumn. Il arunc în cealaltă parte a băii și ies. Privirea îmi cade pe singura persoană care mai era în încăpere. Și aceea fiind...

-Tania...șoptesc înghițind nodul din gât care mi se formase.

-David, te rog asculta-ma.

-Tu nu m-ai ascultat pe mine, Tania. Eu de ce aș face-o? Vreau să dispari din viața mea, fără explicații. Ce n-a fost atât de clar?

-David, te rog...

-Pleacă! Dispari! Du-te naibii, urlu la ea privind-o cu ochii mari. Nu se clintea. Mă îndrept spre ea pentru a o da afară, dar când vreau să îi prind mâna, dispare. Ce naiba...

Clipesc des și mă învârt prin camere în căutarea cuiva, dar nimic. Sunt singur așa ca decid ca ar trebui să mă îmbrac și să mă car de aici. Mă îmbrac adecvat pentru o zi la birou. E sâmbătă și astăzi nu am ore, deci o să îmi petrec ziua numai în birou, apoi seara cine știe prin ce pat o să mai ajung.

***

-Domnule Bateman, mama dumneavoastră ar dori să vă vorbească. Va așteaptă în biroul ei. Îmi spune secretara mamei.

-Bine. Mă duc acum la ea, îi spun rece.

Ies din biroul meu traversând holul până la lift. În jurul meu o vedeam numai pe ea. Pe femeia pe care o iubesc și care mi-a sfâșiat sufletul și inima în cel mai dureros mod. Încerc să ignor imaginile ei și intru în lift apăsând ultimul buton. Ușile liftului aproape se închid când o femeie brunetă își strecoară mâna între uși intrând în cabina liftului. Mă salută, iar eu îi răspund cu o înclinare a capului. Mă întorc spre ea și îi spun analizand-o: