🥇CÂȘTIGĂTOR WATTYS 2016🥇
Publicată la editura Bookzone.
Ame este o carte care spune povestea a două suflete cu simţiri diametral opuse, dar care se sudează încă de la primele priviri.
Ea, definiția normalității.
El, mult prea departe de a fi nor...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Atenție! Dreptul moral al autorului a fost afirmat și toate drepturile sunt rezervate. Cartea este publicată pe site cu condiția că aceasta nu va fi reprodusă în totalitate sau în parte, în orice mod, fără acordul scris al titularului dreptului de autor, iar orice încălcare a acestei reguli este o încălcare a legii dreptului de autor. Utilizatorii nu pot distribui copii altora, nici în format electronic, nici pe suport de hârtie, fără acordul prealabil al titularului drepturilor de autor.
Zane
Muzică asurzitoare, râsete isterice pe vibrațiile basului din boxa portabilă, așezată pe șaua din piele a motocicletei parcate alături, sunetul bâtei ce se lovea continuu de capota mașinii negre pe care unul dintre noi era suit, parbrizul luat cu asalt de crăpăturile ce se întindeau pe toată suprafața lui.
Ceața ne înghițise, dar liniștea nopții era zdruncinată de nebunia tinereții noastre. Cu geaca mea din piele și cu cagula pe față, roteam din încheietură o rangă pe care-o folosisem la început ca să deschid portiera și ca să dezactivez alama mașinii. Era teritoriul nostru, era noaptea noastră și ne distram haotic, ca un grup de animale sălbatice în habitatul lor natural. Doi dintre noi lansau câte-o lovitură între două mișcări de dans, suiți pe mașina ce ajunsese o epavă, alți doi râdeau în timp ce pregăteau cocktail molotov, așezați pe asfaltul rece al ultimei zile de vară.
Îmi deschid brațele și privesc spre cer, bucurându-mă de tot ceea ce-mi ofeream în viața asta scurtă. Văd luna prin ceața densă. E frumoasă și simt că-n acest moment pot s-o ating, dacă mă mai întind puțin.
— Iuhuuu! glasul meu se sparge de toate gardurile metalice din jur.
Eram conștient că timpul îmi e cel mai mare dușman, dar aveam de gând să trișez și să exploatez fiecare zi, turând motorul la cote maxime. Taylor își drege glasul și se urcă în picioare pe plafonul jeepului negru.
— Zidane a trecut de mijlocul terenului, se pregătește și aleargă într-un suflet cu mingea spre poarta inamică. Tonul lui se ridică din ce în ce mai tare, iar cuvintele îi ies printre buze de parcă era o drujbă, în timp ce eu prind cu ambele mâini ranga de un capăt și mă pregătesc de lovitură. Trece de Materazzi, apare Ronaldinho, trece și de el și trage de la jumătatea careului cu putere șiii... goooooool! strigă toți în cor în timp ce eu lovesc cu putere geamul portierei care se face bucăți într-o clipită.
Două lumini, una roșie, alta albastră, încep să se rotească în stratul de ceață groasă pe care o foloseam în avantajul nostru. Privesc cu atenție spre etajul unu al casei de vizavi și observ o perdea mișcându-se.
— Zy! Poliția! Să mergem, strigă Taylor în timp ce sare de pe plafonul mașinii distruse.
— Frate, aruncă-le, strigă unul dintre ei în timp ce dădea foc la cele două cârpe înfipte în gura sticlei, aruncându-și rucsacul pe-un umăr și fugind la motociclete.
