Tiger[Necesită Mici Editari]

12.Cumnățică...

Tris

După un sfârșit de săptămână extenuant, eram la școală unde se tot vorbea de dispariția uluitoare a lui Hays, și despre faptul ca "Rebeca" si-a părăsit grupul și acum sta cu noi, 5 idioți și nepopulari, pe lângă asta, și acum suntem în clasă, așteptând să înceapă prima ora, după ce Ki, a reușit să îi convingă să îi spună Kira, iar Sky să le explice de ce să îi spună Skyler, și de ce s-a tuns și vopsit... Și uluitor, de ce are ochii albastri... Iar eu ce făceam, stăteam cu cotul sprijinit de bancă, și cu garba în palma, privindu-i geloasa pe Alex și parașuta aceeia blondă, pe care am aflat ca mai nou o cheamă Raicel, care făceau schimb de salivă exact în banca din fața mea, parașuta aceea atârnând ca o liană de gâtul iubitului meu, pardon, fostului meu iubit.
Am tras un ochi prin clasă, văzând ca la ora de desen sunt în clasă doar cu astea doi din fața mea, Sky și Gin, iar pe ușă intră... Seby?!?! M-am ridicat confuză de pe scaun, luandu-l de guler, subtil, și scoțându-l din clasă....
-Ce dracu' cauți aici?! Îl întreb eu speriată.
-Aici învăț. Zice el plictisit dandu-si ochii peste cap.
-Trebuia să faci masteratul, sau să fi gata cu școală, nici nu mai știu, ce mama dracu' faci aici!!! Tip eu la el, dar nu prea tare, ca să nu ne audă cineva "suspect".
-Știi, în planul meu sunt de aceasi vârstă cu voi... Zice el zâmbind nevinovat, eu lipindu-mi palma de frunte.
-Aham, ca veni vorbă de planul tău, tu acum ceva vreme trebuia să vi aici ca să îi ti de urât mătușii, nu să intri în M.J.. Mârâi eu enervată, el zâmbind nevinovat.
-Nu m-am putut abține... Zice rânjind, eu pufnind enervată.
-Știi câte griji mi-am făcut, dar mi-a trecut când mi-a zis mătușa ca ești dus intr-o "excursie", mintind, desigur... Mormăi eu enervată.
-Daaaaa, cum de nu știa Toby ca sunt în viață? Întreaba el curios.
-Pemtru ca am vrut sa ii faci tu o surpriza. Zic pufnind iritată.
-Ok, acum înțeleg... Zice vrând să între în clasă, eu prinzandu-l de mâna exact înainte de a pune mâna pe cleanță.
-Să nu stai în apropierea mea, fiindcă si-ar putea da seamă ca suntem rude... Mârâi la el, fratele meu dând aprobator din cap, ca apoi să întru în clasă, iar Seby după câteva minute, asezandu-se la cea mai mare distanță posibilă, iar exact când s-a așezat pe scaun, o profesoară tânără si roșcată a intrat pe ușă, eu chicotind, o știam pe " domnișoara" Cara de pe la 18 ani și ceva din Londra, nu imi vine să cred ca e aici, când ea venea la liceul la care studiam să își viziteze mama, care era directoarea pușcăriei ăleia, avem multe amintiri împreună, și cele mai multe ilegale.
-Hei Cara. Zic eu râzând, ea privindu-ma uimită, și venind să mă îmbrățișeze.
-Ce faci Tris, nu te-ai schimbat deloc. Zice ea zâmbind.
-Deci, ești profa mea de desen să înțeleg... Zic râzând, după ce ea le-a dar colegilor meu ceva de lucru, acum noi stând la taclale.
-Puțin mai mult... Mormăie chicotind și jucându-se cu inelul de logodnă de pe deget.
-Nu prea îmi dau seama la ce referi... Mormăi eu, privindu-i uimită inelul de pe deget.
-După ce terminați toata nebunia asta, voi fi oficial o Henderson.... Îmi zice ea la urechile, fiindcă una dintre părțile planului era chiar în fața bănci mele, și una dintre viitoarele daune colaterale.
Am privit-o cu ochii mari, chițăind fericită, când am văzut ca în interiorul inelului era inscripționat mare "Sebastian", și vrând să fug si să îmi iau fratele în brațe, dar desigur ca nu era o idee prea buna cu astea doi în clasă.
-De când?! Zic eu fiind încă blocată în starea de șoc.
-Acum 1 an, când a plecat din Londra, ca după ce ai venit tu acasă, să îți calc pe urme, și am o mică întrebare, și știu ca pare o nesimțire, dar Seby a zis ca mă puteți primi in casă... Zice ea evitând să mă privească în ochii, eu zâmbindu-i înțelegătoare, îmi dădeam seamă ca se simte cam ciudat...
-Cum să nu, cu cât mai mulți, cu atât mai bine, mai ales ca nu ești chiar străină în arta trasului cu arma... Zic eu chicotind, ea râzând și dând repede din cap.
-Păi fiindu-ti prietenă, trebuia să mă înveți și tu ceva, deși nu mă descurc încă prea bine... Zice ea râzând, amintindu-mi prima și ultima noastră lecție de tras cu arma, era să îmi zboare creierii, noroc că am reflecte bune.
-Eh, las ca o să ajungi expertă până se întoarce fratele meu din "excursie". Zic dând din sprâncene, ea chicotind, dar se vedea pe față ei ca era puțin panicata, oare i-o fi povestit fratele meu ce profesor exigent sunt, oh, nu, a văzut ea singură pe pielea ei.
-Sunt sigură, acum, poți să vi diseară după mine la garaj, fiindcă am hotărât cu fratitu ca acolo e cel mai bine să te aștept, fiindcă îi este frică să nu pățesc ceva. Zice dandu-si ochii peste cap, dar se vedea clar pe comportamentul ei ca nu își da seamă care e gravitatea situației.
-Știi, facem așa, după ce termini cu orele, eu am să te aștept afară, si re iau de aici, până atunci, să stai prin jurul lui Seby, sau Toby îți dai tu seamă cine e, seamana leit cu mine, dacă nu blonda aceea cu părul scurt, și dacă nici așa nu merge, Ki, nu cred ca ai cum să nu o ști, posibil să o cunoști sub numele de Rebeca, iar în cazuri drastice, sună-ma, sau cauta-l pe tubul asta... Zic eu aratandu-i o piza cu Max. E de încredere, și te rog să mă asculți, fiindca nu imi pot permite să fii rănită, iar de mâine sau cel târziu Joi, mătușa Pat, și unchiul Cole, se vor angaja aici, pe postul liber de profesoară de chimie și de profesor de biologie, nu putem să fim prea neglijenți, câinii ne pândesc din umbră... Zic calma, imbratisand-o, și dandu-i-o în seamă logodnicului ei, eh ieșind afară în curte, vrând să fumez o țigară , eram stresata, stuam ca iscoadele lui Robinsin sunt peste tot prin școală, și în momentul de față, Cara era cea mai vulnerabilă, fiindcă nu putea să stea mereu cu noi, fiindcă un profesor stând mereu cu elevi
arata ciudat, și chiar dacă Robinsoni nu știau de ea, încurând aveau să afle, Gin era in siguranță, fiindcă fratele meu o așteaptă mereu lângă ușă când iesea de la fiecare curs, se pare ca si-a activat latura protectoare, pe care înainte i folosea doar în preajma mea, cea ce îmi garantează ca începe să aibă sentimente pentru ea, cea ce mă bucura nespus... Am scuturat repede din cap, așezându-ma pe o bancă si scitandu-mi i țigară din pachet, nu stiu, vroiam să mă laș, știam ca nimic din ce iese fum nu e inofensiv, dar nu puteam să mă las, uram să beau alcool peste măsură, deși mă îmbătam al dracu' de greu, așa ca țigările mai erau ultimele lucruri care reușeau să mă facă să rămân cu picioarele pe pământ, și sa nu îmi pierd mințile... Am tras cu puternic fumul toxic în piept, ca apoi să îl eliberez cu un oftat trist... Am auzit un mârâit exaspetat, ca apoi să mă întorc repede, fără să văd pe nimeni în spatele meu. Mi-am terminat plictisită țigară, ca apoi să arunc chiștocul pe jos, și să îl calc, am intrat iar pe holurile școlii, observând ca nu mai este nimeni pe ele, probabil fiind la ore, am mers și mi-am aruncat cartile din geantă în dulap, înșfăcând cartea de literatură, și mergând spre sală 95. Am intrat pe ușă, toate privirile intorcandu-se spre mine, profa nu era încă ajunsă, deși era sunat de 10 minute, am privit prin clasă, văzând ca Toby și Gin stătea împreună în aceasi bancă, Sky și Ki la fel, mie rămânându-mi loc liber lângă Max, am mers repede și m-am așezat, văzând ca Seby este destul de departe, iar parașuta blondă și Alex sunt undeva prin stanga mea, lucrul asta mă deranja puțin, dar am tacut, și mi-am scos un pachet de cărți de joc, începând să mă joc "Cruce" cu Max. Mi se părea ciudat la pustiul asta, ca îmi amintesc de unchiul Cole din tinerețe, avea aceasi ochii, acelasi păr, aceasi formă a feței... Bagamias piciorușul, el e acel M.H. de sub numele unchiului despre care nu imi dădeam seamă de unde vine, și ce înseamnă, și de asta s-a panicat atât de tare când a aflat ca unchiul se întoarce acasă.... E fiul lui...
-Nu te mai holba, mă sperii... Zice el chicotind, eu privindu-l urât.
-Mă uit cum vreau eu la verișorii mei... Mormăi eu indignată, lui căzându-i falca... Da!! Exact! Nu sunt atât de prostată pe cât ma crezi, deși mi-a luat cam mult să îmi dau seama.
-De unde știi?! Zice el șoptit, eu râzând.
-Deabea ce mi-am dat seamă ca esti copia lui fidelă din tinerețe... Zic eu cindinuand să rad, atrăgând mii de priviri răutăcioase.
-Ok, deci acum nu mai trebuie să mă prefac ca îmi place de Sky, și să o sâcâi, deși știu la perfecție ca nu mă place, aleluia!! Striga el vesel, eu bufnind iar în râs, și am impresia ca fratele meu a auzit discuția noastră, fiindcă iar avea fața aceea scoată, la fel ca celelalte de altfel, stai să îi spun ca o să aibă o cumnățică, cred ca are să facă pe el...
-Sii, cum de ești pe aici? Îl întreb eu curioasă.
-Tata m-a trimis să am grijă de "afacere", până aveai să îți revi tu în fire și să te întorci acasă... Zice el calm, eu chicotind, și luandu-ma in brațe.
-Deci să înțeleg ca nu ești Maximilian Hill, ești Maximilian Henderson... Zic chicotind, el dand aprobator din cap.
-Dar ce isteață ești... Zice el râzând.
-Oh, mulțumesc... Zic eu bufnind în râs la sfârșit.
-Acum gata, ca a venit scorpia în clasă... Șoptește el când babornița care ne este prifa de literatură si-a făcut apariția.
Am ascultat plictisită cum ea trăncănea despre nu știu ce roman, ca apoi să mai merg la cursul de algebră.
Acum sunt la cantină și îmi astept rândul, fiindcă mi-e o foame de lup.
Dupa ce mi-am luat mâncarea, am vrut să merg spre masă la care stăteam eu cu prieteni mei, dar când am trecut pe lângă fratele meu și Alex care stăteau sprijiniți de un perete și discutau.
-Nu știu ce e așa special, Hendersoni fumează de când ies din scutece... Mormăie neinterest fratele meu.
-Nu înțelegi, Tris nu mai fumează de câțiva ani buni, și știu asta sigur. Mormăie Alex fără să mă observe...
L-am privit încruntată, când treceam prin față lui, prefacandu-ma ca nu am auzit nimic din discuția lor, acesta înghițind în sec, văzând o sclipire atât de familiară în ochii lui, dar speranță mi-sa spulberat repede, el nu își amintea de mine, probabil știa ca nu mai fumez de pe la vreun prieten, sau chiar de la fratele meu, sau, dar dacă el a fost atunci în curtea școlii când am auzit le cineva mârâind?
Nu prea cred, îmi fac spernate degeaba...
După evenimentul de mai devreme mi-am mâncat mâncarea și am mai mers la orele pe care le aveam în acea zii, iar acum o aștept pe Cara să apara, dar nu a făcut-o asa ca mi-am făcut griji și am mers după ea, am cautat-o peste tot, inafara de în sală profesorala, când am ajuns lângă ușă, am auzit pe cineva scâncind acolo, și ce am văzut m-a speriat de moarte, Cara stand ghemuită pe jos, cu antebrațul mâini drepte sângerând, am oftat speriată, și am mers spre ea, această oftând ușurata cand m-a văzut, i-am luș mâna bună după gâtul meu, cu cealaltă tinandu-i presta mana peste rană, și încercând să o susțin de la spate.
Când am ajuns la mașină, mi-am rupt o bucată din bluză favorită, dar prietena mea era mai importanta, și i-am legat-o strâns deasupra de rană, ca să opresc sângerarea, să nu facă cumva vrei hemoragie, am condus în goană până acasă, sunandu-l între timp pe Toby, care ne aștepta panicat in față casei, ca apoi când am parcat, să o ia repede pe căra în brațe, și să o ducă in casă, unde pe omasa din sufragerie erau înșirate o grămadă de instrumente.
A așezat-o pe Căra pe canapea eu ajurand-i să își dea bluza jos, ea rămânând doar în sutien, eu luând o bucată de vată cu spirt, și începând să îi curat rana, spre fericirea ei, și a noastră a tuturor, nu va trebui să o coasem, așa ca Toby nu va trebui să își etaleze talentul de viitor medic chirurg, i-am curățat rană cât de repede cu putință, ca aopi să i bandajez destul de strâns, ca sângele să se oprească, si am lasat-o să se odihnească pe canapea.
-Oficial o urăsc pe blondă aceea... Mormăie ea enervată.
-Care? O întreb eu curioasă.
-Aia care se tot giugiulea în clasă cu Robinson... Mormăie ea ca apoi să cadă intr-un somn adânc... Eu clocotind de furie, blondă aceea având noroc doar cu Toby care nu a vrut să mă lase să plec din casă până nu ii spuneam cine e țipa, și după jumătate de ora de îi explicat în amănunt fratelui meu cine este Cara, am reușit între timp să mă și calmez, și să nu am cazier, iar...

-Va continua