Sub treptele popularitatii

2

-Ziua buna, natiune! urlasem din toate puterile cand Amanda imi deschise buimacita usa. Zambetul imi cam pieri cand o vazusem in fata ochilor. Arata groaznic! Infasurata intr-un halat de baie ponosit, ciufulita  intens si alba ca varul. Semilunele purpurii domneau si pe chipul ei. Cam asta era singura asemanare dintre noi.

-De ce Dumnezeu dai buzna in casa oamenilor la ora asta nocturna?! Unii mai si dorm! mi-o taiase aspru. Ma privea ca o fiara. Intr-un moment mi se parea ca si ochii-i ies din orbite la cat de incruntata si agitata era. N-aveam puterea nici macar de a ii atinge incheietura mainii. Era destul de incordata, incat daca ai fi pus un deget, ai fi avut impresia ca e in stare sa bubuie.

Mi-am dres vocea si am continuat indreptandu-mi barbia in fata, fixand-o cu privirea:

-E unsprezece fara un sfert, femeie nebuna! ii spusesem aproape bagandu-i ceasul in ochi. Cinci dimineata! Sunt treaza de la cinci dimineata! Si tu ce faci? Lancezesti bine mersi in cascioara ta neaerisita, intr-o confortabila chestie de casa si te doare fix in...N-ai de gand sa ma inviti inauntru?!

Amanda ma privea intr-un fel cu uimire si intr-un fel cu ciuda. ,, Cine te-o mai intelege pe tine?'' imi spusesem. Pasind peste prag, o inghiontisem usor cu cotul. Nu reactionase. Mai bine.

-Oh, Rebecca! Ce surpriza! Chiar ma gandeam cand o sa apari.

,, Normal ca te gandeai cam cand o sa aterizez si mai dragut, cand o sa-mi iau zborul! Sa nu cumva sa devorez din friptura ta de curcan umplut cu smoala si garnitura de cartofi rascopti, mucegaiti. Stati-ar in gat! Fomist prefacut ce esti! Te tine eu minte de anu' trecut, de cand am luat o gura din mancarea ta. Te uitai de parca as fi tras cu tunul."

-Ce frumos din partea ta! ii raspunsesem cu o usoara urma de ironie in glas. Chiar nu-mi pasa daca observa sau nu. Si eu chiar ma gandeam cate tone ai mai pus pe tine! Considerabil. Buna treaba, Dane!

Imi zambi stramb, ingustandu-si ochii caprui spalaciti. Isi freca barbia nerasa, nemultumit. ,,Soarta!'' gandisem. In continuare, scotandu-ne din acea atmosfera destul de stanjenitoare, Amanda baigui o intrebare legata de drumul meu. Atunci, mi se aprinse beculetul, ca o strafulgerare in minte. N-aveam de gand sa ma fac si mai tare de ras cu peripetiile alea.

-Ah, stii tu, obositor...lung. Interminabil poate. Oh, dar ce blat frumos de bucatarie ai! exclamasem ca arsa trecandu-mi usor degetele peste el. Gusturi bune, gusturi bune! Si un model splendid! adaugasem cand Amanda incerca sa deschida gura din nou. Totul e minunat. Si praful asta veritabil, de unde il ai? Se potriveste perfect cu decorul. O, trebuie sa-mi cumpar si eu neaparat! Imi imprumuti?

-Te simti bine? Nu pari prea incantata. mi-o intoarse serios.

-Da' cum nu? Insinuezi cumva ca mint? Si eu care chiar o spusesem din inima! Ma dezamagesti! o contrazisem fabricand cea mai buna privire trista care se putea.

,, Ei, la naiba! Cum ai fi vrut sa scap de gura ta? Arata oribil! Maro, alb, maro, alb. Si gri, sa nu uitam. Ce or fi crezut astia? La felul in care ma privesc, mai mult ca sigur se gandesc ca am tras vreo papadie pe nas. Vai, Doamne! Ai mila, indura-te!"

-Calatoria a fost lunga. Unde mi-e camera? ii intrebasem direct fara alte ezitari. Puteam sa citesc neasteptare pe fetele lor lungi. Nu, nu vreau sa dorm in baie! 

Drept raspuns, Amanda ridica o mana cu degetul aratator in sus, ceea ce insemna camera de oaspeti. ,,Da, si logic. Cum altfel? Chiar nu gandesc?''

-Noapte nebuna! le urasem in timp ce ma intorceam cu spatele, fluturand din maini. Vreau geanta sus cand ma trezesc, inteles Dane? Cred ca ma blagoslovise pentru ca ma impiedicasem de-a binelea pe scari. Si nu, nu-mi pasa daca e aproape pranzul! 

*******

Multumesc celor ce au citit. Pareri? Sugestii?