HATE OR LOVE?

Capitolul 8

EMMY P.O.V

Ajungem la Holden acasă și intru,ducându-mă țintă spre dormitor. Îi aud pașii grăbiți în spatele meu. Intru în dormitor și dau să mă așez pe pat, dar îl văd cum se îndreaptă spre mine.

-Emmy,dacă te-am supărat, îmi pare sincer rău. Voiam doar să știi ce simt eu de fapt pentru tine.
-Știu Holden. Doar că mă sperie modul rapid în care au decurs lucrurile. Timp de 4 ani nu ne-am suportat, iar acum...Am vorbit o săptămână și deja lucrurile au luat o altă întorsătură.
-Tot ce vreau să știi este că tot ce ți-am spus nu au fost vorbe în vânt. Și vreau să ai încredere în mine.

Aprob cu o înclinare a capului și mă uit intens în ochii lui. Privirea să îi cade pe buzele mele. Le simt uscate și dintr-o mișcare,îmi trec limba peste ele,pentru a le umezi. Se pare că Holden a observat asta. "Proastă mișcare, Emmy",îmi spun în sinea mea. Îl simt cum se apropie ușor  de buzele mele și se oprește brusc la doar câțiva centimetri distanță.  Se uită în ochii mei, ca și cum ar cere permisiunea.  I-o dau,schițând un mic zâmbet,urmând ca în cele din urmă, să am parte de un sărut de vis. În acel moment am simțit că totul în jurul meu a dispărut,în stomacul meu se dădea o luptă aprigă, tot ce știam era numai el.

-Iubito, ești atât de dulce, îmi spune Holden.

Imediat mă înroșesc și simt cum obrajii îmi iau foc. Încă mă ține strâns lipită de el și simt cum inima îmi bate de două ori mai repede.  Ne depărtăm foarte puțin și atunci realizez că inima mea bătea normal. "Să fi fost oare a lui?"

După câteva minute, coborâm în living unde erau părinții lui. Am încremenit. M-am speriat. Deodată, îl aud pe Holden cum îmi șoptește la ureche:

-Nu-ți fie frică, iubito. Sunt lângă tine. Doar fii tu însuți.

Cu pași mărunți, ne îndreptăm spre canapeaua pe care stăteau cei doi.

-Mamă, tată,ea e iubita mea, Emmy.

Cei doi își schimbară câteva priviri, după care mama lui vine spre mine și mă îmbrățișează.

-Mă bucur să te cunosc,Emmy. Eu sunt Lucia și el e soțul meu, Robert.
-Încântată, doamnă Morgan.
-Oh,te rog. Spune-mi Lucia.

Dau mână și cu tatăl sau, de asemenea și îi văd cum se așează pe canapea. Mă așez și eu în fața lor și Holden vine lângă mine, punându-şi mâna pe după mine și apropiindu-mă de el.

-Și spune-ne Emmy, la ce  facultate ești?
- La psihologie. Eu și Holden suntem colegi de clasă.
-Mamă, e Emmy Turner, din liceu,inervine Holden.

În acel moment, fața mamei lui se schimbă total. Își întoarse capul spre domnul Morgan și se priveau unul pe altul ca și cum ar fi vorbit din priviri, în legea lor.

-Cum de sunteți acum împreună după 4 ani în care nici măcar nu va priveați?
-Mamă, am crescut...
-Da, dar știi tu....Niciodată nu ai avut o relație stabilă....și ne surprinde.

Îl simt pe Holden cum se ridică de lângă mine și iese val vârtej pe ușă, trântind-o în urma sa. Mă ridic și eu și îmi cer scuze de la părinții săi și părăsesc camera,în urma iubitului meu.
Cobor scările din fața casei și îl văd fumând, în grădina din spate. Mă îndrept spre el și mă opresc în fața lui.

-Ce s-a întâmplat?
-Nu ai văzut și tu? Încă mai cred ca sunt copilul ăla de 18 ani care are câte o fată în fiecare noapte.
-Ei nu vor ca tu să crești.
-Nu vor pe naiba. Nu vreau să crezi că așa voi fi și cu tine. Crede-mă că te plac mult de tot Emmy și nu renunț la tine.
-Holden, te cred.