HATE OR LOVE?

Capitolul 4

După ce trec de șocul de mai înainte mă îndrept spre bar. Mai dau pe gât încă două pahare,iar mai apoi vreau să mă duc la Kate să o anunț că eu plec, dar era prea ocupată cu Nick și nu am vrut să o deranjez. Așa că am ieșit din casă, îndreptându-mă spre mașină. Dar abia când am ajuns în dreptul ei,mi-am dat seama că nu pot conduce din cauza alcoolului.
-Perfect! Îmi spun.
Fac stânga împrejur și merg în pași grăbiți spre casă. Deși e începutul lunii septembrie, frigul își spune cuvântul. Mergeam eu de vreo doua minute, când aud că cineva mă strigă.  Mă întorc, dar fiind întuneric nu reușesc să disting persoana respectivă.  Stau pe loc și aștept ca respectivul să se apropie.  Ajuns în față mea reușesc să văd că e Holden.
-De ce ai plecat?mă întreabă el curios.
-Nu e treaba ta.
-Emmy spune-mi. Pari cam amețită.
-Vrei să spui că sunt beată?
-Nu asta am vrut să spun.  Oricum, nu prea mă interesează ce faci cu viața ta.
-Și atunci dacă nu te interesează de mine,de ce mă tot urmărești?  De ce nu mă lași în pace? De ce ai așa o plăcere sadica să îți bați joc de oameni? Simt cum lacrimile încep să curgă ușor pe obrajii mei reci.
-Ce a fost în clasa a 9 a a trecut demult. Asta înseamnă că ai să îmi faci viața un calvar? Că ai să mă umilești,că ai să-ți bați joc de mine mereu?  Terminând cu aceste cuvinte, mă întorc cu spatele la el și o iau la fugă  înainte. Lacrimile curg din ce în ce mai multe și în fuga mea de Holden nu am mai văzut nimic în calea mea decât o lumină puternică. Mă doare, dar nu știu ce. La un moment dat, mă simt ridicată de doua brațe și așezată pe ceva moale.

------------------
După ceva timp deschid ochii și observ că sunt într -o cameră care clar nu este a mea.  Ceea ce mă face imediat să realizez unde sunt este mirosul de medicamente, și substanțe. Într -un cuvânt, spital. Mă uit împrejur și observ că lângă patul meu este așezat un scaun pe care stă Kate,în brațele lui Nick.
-O Doamne! Mulțumesc Domnului că ești bine.
-Ce s-a întâmplat?
-Ai avut un accident aseară, când ai plecat de la petrecere.
-Păi și cine m-a adus aici?
Mă uit în ochii lui Kate și văd că evită răspunsul.
-Kate...cine a fost?
-Emmy..a fost Holden.
Rămân blocată.  Efectiv nu știam ce să fac sau cum să reacționez.
-Emms eu cred că ar trebui să îi mulțumești.
-Mda..Am să văd eu.
Dupa ce termin eu de vorbit cu Kate, în salon intră doctorul.
-Bună dimineața, domnișoară Turner! Cum vă simțiți?
-Mă doare puțin capul,dar în rest mă simt bine.
-Perfect! Vei putea pleca acasă mâine pentru a te mai putea consulta azi.
-Bine. Îi mulțumesc doctorului și mă întorc la cei doi prieteni.
-Kate noi ar cam trebui să plecăm.
-Sigur. O să o sun pe mama să văd dacă va veni azi pe la mine.
-Bine. Ai grijă.  Îmi spune Kate și îmi da un mic pupic pe obraz.
După ce ies din salon,pun mâna pe telefon și observ că am un mesaj necitit.
"Îmi pare rău!"
Stau așa minute bune, citind mesajul în continuu și gândindu -mă la pesoana care ar fi putut să îmi scrie.
După ce mă dau bătută , o sun pe mama. După o lungă convorbire telefonica, îmi pun căștile și dau drumul muzicii simțind cum mă relaxez încet, încet.
Stând și meditând asupra situației,mai mult asupra acelui mesaj văd cum ușa salonului se deschide și intră o asistentă micuță de statură, brunetă.
-Drăguță, ai primit un mic cadou.
-De la cine? Întreb curioasă.
-Nu știu, vei afla tu.
Îmi lasă florile pe noptiera de lângă pat și iese fără să mai spună ceva.
Mă sprijin ușor în mâini pentru a mă putea ridica pe pernă  și iau în brațe buchetul de trandafiri roșii. Chiar în interiorul lui era un bilețel pe care era scris scurt:"Iartă -mă!"
Aceleași scuze, probabil de la aceeași persoană. Dar cine ar putea fi?
Sunt scoasă din gândurile mele de Matt care intră în salon cu o pungă imensă.
-Hello. Cum se simte prietena mea preferată?
-Mai bine, dar ce ai în sacoșa aia.
-Mâncareeee!!
-Cât pentru tot spitalul,spun eu și începem să râdem.
După vreo câteva minute  bune de pălăvrăgeală, Matt observă acele flori.
-Vreun admirator secret?
-Nu știu, Matt. Le-am primit azi dimineață, după ce am primit un mesaj pe telefon. Îi arăt mesajul,iar el se uită puțin confuz.
-Şi pe lângă flori am mai primit un bilețel, anonim evident,tot cu acest mesaj.
Stăm și ne gândim...și nimic. Nu ne dăm seama cine ar putea fi. Dar până la urmă, poate voi afla cândva.

A doua zi, vine Kate ca să mă ajute să mă pregătesc pentru a pleca acasă.  Ieșim împreună pe ușa spitalului și ne urcăm în mașina ei. Ajungem acasă și cum deschid ușa, mama sare pe mine.
-Doamne scumpo,ce dor mi -a fost de tine.  Îmi pare atât de rău că nu prea am putut veni la spital.
-Nu-i  nimic mamă. Acum vreau să mă duc să fac un duș și totuși să mă pegătesc pentru mâine. Nu îmi permit să mai pierd încă o zi de  cursuri.
Urc în camera mea,după ce îmi iau la revedere de la prietena mea cea mai buna, și fac un duș luuung și bine meritat.
Mă bag în pat adormind imediat din cauza oboselii ce puse stăpânire pe trupul meu.
------------------------------------
A doua zi dimineață mă trezesc puțin cam adormită,dar era și normal după atâtea zile agitate. Mă îmbrac cu o pereche de blugi negri,un tricou albastru,un hanorac tot negru și  minunații mei teniși.
Cobor în bucătărie și iau micul dejun singură pentru că, aparent părinții mei sunt prea ocupați ca măcar să mă anunțe că pleacă.
Termin repede de mâncat, îmi iau rucsacul și ies din casă.
Urc în mașină,pornesc motorul și conduc spre facultate.
Ajung,parchez și cobor.  De cum pășesc în clădire simt o mână rece, ce îmi cuprinde delicat încheietura. Mă întorc și îl văd în fața ochilor pe Hoden.
- Dacă ai venit iar să îți arunci frustrările pe mine,poți să pleci.  Nu am nevoie de alte insulte.
-Emmy eu nu voiam să vorbim ca să te insult sau ceva. Voiam sa îți spun că......

************************************
Aloha!  Ce mai faceți? Scuzati ca nu am postat mai devreme, dar nu prea am avut timp liber zilele astea.  Sper să vă placă și acest capitol. M-am chinuit să îl fac mai lung.

Vă rog din suflet lăsați un comentariu, ca să știu măcar dacă ceea ce fac vă place sau nu.