Capitolul 3
-There’s onlyyy one plaaace left to goooo... Aubeeeerge! Naaa-na-na-na-naa! Naaa-na-na-na-na-naaa!
-Hm. Credeam că eu eram vaca, dar uite cine muge ca animalu’ rănit...
Ca de obicei, Suze se răzbună lovindu-mă în punctele sensibile. Cum ar fi cântatul. Sau gătitul. Sau îmbrăcatul. Sau îndrăgostitul. Sau teama de boli. Sau mersul pe tocuri. Sau bustul mult prea mic.
-Nu te-am făcut niciodată vacă, îi răspund cu obrajii roşii, închizând radioul.
-Nu m-ai făcut niciodată vacă azi.
Se aşază pe un scaun împletit de răchită, scoate o ţigară din pachet şi mă fixează de parcă aşteaptă să spun că-mi pare rău. Nu-mi pare. A meritat-o. Ştia că mă descurc foarte prost cu banii din cauză că nimeni nu cumpără de la mine, şi totuşi făcea glume pe tema asta. Bine, n-a fost o glumă. Rochia Alfred Shaheen chiar valora mai mult decât făcusem eu luna aceea. Sau cea precedentă. Sau ultimele patru luni. Adunate.
-Îmi pare răăău, Susan. Te rooog, primeşte-mă înapoi ca prietenă a taaa, pentru că sunt o vacă odioasă şi nu mă suportă nimeeeni!
-Ştii, chiar aveam de gând să-mi cer scuze!
Bineînţeles că nu aveam, dar puteam măcar s-o fac să se simtă prost din cauza asta.
-Dar, oricum, bănuiesc că sunt o vacă PREA MARE ca să fac aşa ceva.
-Vorbind de mărimi... Ştii, poate că ar trebui să mănânci doar ce găteşti tu, de acum. Cred că fundul cântăreşte cam cât un copil de trei ani...
Răbdarea e ceva ce n-am avut niciodată. Aşa că mi-am luat atitudinea zen şi am făcut un pas spre Suze, hotărâtă să-i reorganizez faţa. De ce, de ce, de ceee intră clienţii chiar când mă pregăteam să-mi bat cea mai bună prietenă?! Tocmai mă pregăteam să-i urlu puştiului să se care la Mc Donald’s sau aşa ceva, când am realizat că mă uitam la cineva mai mult decât cunoscut.
-Îmmmm, prăjiturele! rânji Luke, singura fiinţă capabilă să mănânce fără să fie otrăvit din prăjiturelele mele. Uitaţi ce-am spus despre muşte-nu le-am mai văzut zburând la douăzeci de minute după...
-Sophie le-a făcut.
-Îîîîîh, prăjiturele!
Apreciez faptul că nu le-a aruncat de parcă ar fi fost radioactive sau ceva (lucru de care nu sunt foarte sigură) şi că nu mi-a servit o scuză penibilă gen „ţin regim”. În schimb, a aşezat prăjiturica odioasă, care se afla acum într-un echilibru precar, înapoi pe tavă. Da, chiar aveamde gând să las prăjiturelele acolo până la Halloween, ca să nu mai par aşa zgârcită când apar copiii ăia ciudaţi şi înfăşuraţi în hârtie igienică.
-Da, poate n-ai vrea să fii primul client...
Privire urâtă către Suze.
-...care moare din cauza prăjiturilor lui Soph’.
-Ei, da, cu singuraţă nu vreau să mor înainte de nuntă.
O, nu. Se însoară. Iar.
-Cine e... hmm...”norocoasa”?
