"Stiu ca ai simtit durere..." Mi-am intors capul spre fereastra, evitand contactul cu ochii sai, pentru ca el este atat de sigur ca stie prin ce am trecut si ca ma cunoaste. Nu are nici o idee.

"Aleevonne, uita-te la mine." Am intors capul putin spre el, privindu-l cu coada ochilui in timp ce mi-a zambit cu caldura.

"Scrie despre asta." Nu a fost o sugestie, nici un ordin sau obligatie, ci mai degraba o recomandare grijulie.

"Nu pot. Nu e traba nimanui, doar a mea. Nu vreau ca oamenii sa stie depsre viata mea personala." Tonul meu natural a iesit intr-un mod nepoliticos, doar pentru ca ceea ce am spus era adevarat si nu sunt genul de persoana care sa-si exprime emotiile.

"Ai tot dreptul sa fi nervoasa, fierbe in tine, pot vedea asta. Lasa, lasa totul afra din tine! Nu te-ai saturat sa tii sentimentele inauntru?" M-a intrebat de parca ar fi obosit pentru mine.

"Nu as avea durere daca nu mi-ai fi ruinat familia." Nu am vrut sa spun asta, nu am vrut sa sune asa de dur, dar nu regret. O parte din depresia si stresul meu nu erau din cauza lui, ci din ceva mai rau. Ceva ce am vrut sa fie sters, pentru ca m-a ruinat.

"Nu poti continua sa-mi arunci asta in fata Alee, nu eu am ruinat asta, tatal tau a facut-o. Am luat piesele rupte si le-am pus la loc." Mi-a amintit in spatele unui indiciu de durere pentru ca am facut o remarca asa de nepoliticoasa. Am ignorat comentariul sau si am ramas in aceasi pozitie, pastrand contacul cu fereastra pana cand a vorbit din nou, de data asta surprinzandu-ma.

"O iubesc pe mama ta, Aleevonne. O fac. Stii asta. Te iubesc si pe tine, esti fiica mea vitrega."

"Nu-mi spune asa!" Am tipat la el. Am simtit o durere ascutia in gat pentru ca mi-am intors capul rapid spre el in timp ce eram furioasa. Afirmatiile si declaratia de iubire fata de mine si mama sunt un rahat pur. "Nu sunt fiica ta!" I-am spus ridicand vocea.

"Voi doi ati terminat aici?" Un baiat a intrat, cu mainile pe o parte si alta a coprului, si cu una dintre cele mai serioase expresii pe care le-am vazut vreodata. Amoundoi ne-am uitat spre usa, Mr.Crossmen s-a ridicat zambidn la baiatul ciudat si nefamiliar, privirea lui a intalnit-o pe a mea, doar pentru a fi rapid inlatura, ca si cum ar fi vazut ceva neinteresant.

"Ahh, Harry. Da! Am uitat de intalnirea noastra!" Cine este acest baiat? Si de ce este atat de nepoliticos?

"Ma rog." M-am ridicat sa scap de aceasta "discutie" inutila.

"Astepata, Alee! Ai nevoie de scutire." M-am intors si m-am oprit direct langa acest baiat Harry in timp ce l-am asteptat pe Mr.Crossmen sa faca scutirea. M-am uitat la Harry cu coada ochilui si privirea de pe fata lui m-a facut sa inghit in sec. Piercinguri peste tot, evident ca aduce probleme, asta a fost prima mea impresie.

"Poftim, draga."

"Nu-mi spune asa." Practic am marait cand am tras harita subtire din mana lui.

"O zi buna, Alee!" A spus cand am iesit ca o furtuna din clasa si m-am indreptat spre baie. Sunt atat de instabil emotional si cu inima zdrobita. Sunt in durere. Simt o multime din rahatul asta de durere. Toata din cauza acestui barbat. A despartit famila mea, ne-a despartit unul de altul si nu era acolo cand aveam nevoie de el, in ciuda pretentiilor sale ca a fost.

M-am incuiat in compartimentul din baie, in primul rand m-am asigurat ca nu era nimeni acolo, si mi-am aruncat cartile pe podea in timp ce m-am asezat pe toaleta si am plans ca o ciudata. Am plans pentru o vreme, chiar mult de fapt. Am plans atat de mult incat am uitat de ora si mi-am dat seama ca daca as merge acum acolo, ora ar fi pe teminate.

M-am adunat si mi-am luat cartile de jos, mergand spre oglinda si asezand cartile pe tejghea, incepand sa imi aranjez machiajul. Am luat niste servetele, asezandu-le sub apa calda, apoi, am tamponat usor rimelul care s-a scurs, inainte sa aplic un strat nou.

Pain: Her (Harry Styles Fan Fiction)(Traducere)Where stories live. Discover now