Viata adolescentina

Capitolul 5: Varcolacul

---Din perspectiva lui Scott---

Dupa ziua lunga de ieri...chiar lunga am reusit sa adorm cateva minute. Mor de somn. Ma ridic greu din pat si intru in baie. Ma imi fac un dus rapid apoi ma uit in oglinda aburita. O sterg rapid cu mana si observ ca am ochii galbeni?! Nu se poate asta. Inchid ochii si cand ii deschid e totul normal. Probabil mi s-a parut. Ma duc in camera mea si ma imbrac cat mai frumos. I-am promis Alexandrei ca o iau de acasa si mergem impreuna la scoala. Cand i-am propus ma asteptam sa refuze insa a acceptat fara sa fie nevoie de rugamintile mele. Imi aranjez freza care sta surprinzator de bine astazi. Poate ca va fi o zi buna.
Cand imi puneam ultimul caiet in ghiozdan bate cineva la usa. Probabil e Stiles, dar asa devreme?

Eu: Intra
Stiles: Am stat toata noaptea sa citesc site-uri, carti. Toate informatiile astea.
Eu: Cat Arderall ai luat azi?
Stiles: Mult. Nu asta conteaza. Bine, doar asculta-ma.
Eu: E vorba despre cadavru? Au gasit politistul? Sau alt cadavru?
Stiles: Nu, inca interogheaza oamenii. Da. Dar nu asta conteaza, da?
Eu: ce, atunci?
Stiles: Ti minte gluma de zilele trecute? Nu mai e de glumit.
Eu: o.O -confuz-
Stiles: Lupul, muscatura. Am inceput sa ma documetez cum am promis. Stii de ce urla un lup?
Eu: Ar trebui sa stiu?
Stiles: e un semnal, intelegi? Cand un lup e singur, urla ca sa fie gasit de restul haitei. Asa ca daca ai auzit un lup urland, inseamna ca ar putea fi si altii un zona. Poate fi o haita intreaga.
Eu: O haita intreaga de lupi?
Stiles: Nu, de varcolaci.
Eu: Chiar imi irosesti timpul cu asta? Stii ca ma duc s-o iau pe Alex intr-o ora.
Stiles: Te-am vazut ieri Scott. Ce ai facut nu a fost doar uimitor, da? A fost imposibil.
Eu: Da am alergat si eu bine
Stiles: Nu, ne-ai prins incredibil, adica...Felul cum te-ai miscat, viteza, reflexele tale. Oamenii nu fac asta dintr-o data. Apoi viziunile si simturile tale, sa nu ma crezi ca n-am observat ca poti simtii durerea tu ai spus-o.
Eu: Am inteles! Frate, nu ma pot gandi la asta acum. Vorbim alta data.
Stiles: Alta data? Ce? Nu! Luna plina e curand! Nu intelegi?
Eu: Ce incerci sa faci? Tocmai ce am devenit co-capitani. M-am indragostit de o fata care nu imi vine sa cred ca o plac asa curand si posibil sa ma placa, si restul vietii mele e cumva perfect. De ce incerci sa strici asta?
Stiles: Incerc sa te ajut...Esti blestemat, Scott. Si nu doar fiindca te vei transforma din cauza lunii. Se va intampla si cand setea va fi la apogeu.
Eu: Setea?
Stiles: Da, nevoia de a ucide.
Eu: Deja simt nevoia sa ucid, Stiles
Stiles: Trebuie sa vezi asta -rotindu-se cu scaunul si luand o carte din gheozdan-
Eu: -.- -dandu-mi ochii peste cap-
Stiles: "Transformarea poate fi cauzata de manie sau orice poate ridica pulsul." Ai inteles?!
Eu: Nu
Stiles: N-am mai vazut pe nimeni sa-ti ridice pulsul ca Alex. Trebuie sa nu te mai vezi cu ea. O sun chiar acum sa ii spun ca nu o mai iei. -luandu-mi telefonul din gheozdan-
Eu: Nu, da-mi-l!
Il lovesc de perete si ridic pumnul la nivelul fetei lui pregatit sa il lovesc. Stiles se uita speriat la mine, iar eu din cauza presiunii si nervilor lovesc cu putere si daram la pamant scaunul de langa birou. Respir greu, mai mult nervos, si imi revin. Ma uit la Stiles care din privirea speriata a ajuns la privirea trasta :/
Eu: Imi pare rau. Trebuie sa ma pregatesc pentru scoala.
Ma uit la el si este in aceeasi pozitie ,rezemat de perete ai sperait
Eu: Imi pare rau -iesind din camera-

---Din perspectiva lui Stiles---

Reactia asta nu e normala. Si mi-e frica sa nu se agraveze totul. Am un sentiment ciudat in legatura cu asta. Inca sunt socat, rezemat de perete. Niciodata nu a ridicat pumnul la mine, si niciodata nu a aruncat cu lucrurile la nervi. Imi pare rau ca nu ma crede, sper sa nu regrete mai tarziu. Stiu ca e varcolac , da tote semnele. O sa se covinga si el de lucrul asta. Si atunci o sa spun "Ti-am zis eu".
Ridic scaunul de pe jos si observ ca pe spate, acolo unde l-a apucat, sunt 3 urme de zgarieturi. Trebuie sa ii spun asta! Nu m-a crezut ei bine acum o sa ma creada. Astea sunt gheare de varcolac. Fac o poza scaunului si o iau la fuga dupa el. Cand ies pe usa el deja era pe motocicleta pornise.
Eu: Scott stai trebuie sa iti zic...ceva :|
A plecat. Nu mai e chip sa vorbesti cu el. Poate reusesc sa il conving sa ma asculte la scoala.
Ma urc in Jeep si merg spre casa. Nu am la mine cartile de scoala, ci doar pe cele despre varcolaci. Am adus si proiectul de acum cateva zile insa cine sa ma asculte? Am ajuns rapid acasa, insa nu aveam de gand sa dau ochii cu tata. Probabil mi-ar fi pus sute de intrebari legate de scularea mea cu noaptea in cap. Norocul tindea sa fie de partea mea. Tata pleca primul, ducandu-se la statia de politie care-i era sotie si familie. Bineinteles ca a plecat cu masina de politie. Motivul principal care m-a determinat sa-mi doresc o masina, in ciuda banilor de care dispuneam, a fost ca refuzam sa fiu plimbat prin oras intr-un automobil cu lumini rosii si albastre pe capota. Nimic nu incetineste traficul mai mult ca un politist. Mi-am luat cartile de scoala si m-am urcat in jeep. I-am promis Christinei ca o duc la scoala. Sper sa fie gata.