Apelul || H.S

›»19«‹

-Am uitat sa va intreb cum va numiti...

-Oh, da, scuza-ma ca eu am uitat sa ma prezint. Sonya Fuller, imi pare bine. a spus intinzandu-mi mana.

Zambind, i-am luat-o strangand-o usor.

-Kimberley Evens. De asemenea.

-Cat de dulce poti sa fii! a spus luandu-ma intr-o imbratisare de urs.

-Multumesc... i-am spus printre rasete.

-Stii... mereu mi-am dorit o fata frumoasa, asa ca tine. Si sa mai iti zic ceva, te prinde perfect rozul acesta, zici ca esti o papusa! a spus soptit.

-De fapt, m-am vopsit doar din cauza unei 'nebunii'. i-am spus mimand ghilimele in aer. -Voiam sa-mi fac o schimbare, fizic cat si comportamental. i-am marturisit.

-Sa nu mai faci asa ceva. Cine te place, te place asa cum esti. Indiferent de cum arati sau cum te comporti. m-a sfatuit, eu aproband.

-Stiti, parca incepe sa-mi placa din ce in ce mai mult locul asta.

Am inceput amandoua sa radem, incepand sa povestim mai apoi tot felul de povesti ale vietii noastre. Iar pentru a treia oara, am putut sa ma deschid complet in fata unei persoane.
***

*Perspectiva lui Mike (Michael)*

Nu-mi venea sa cred nici acum, dupa cinci zile, ca o fata ca ea ar putea fi atat de... distrusa. Ii aflasem in mare parte povestea vietii ei, care m-a lasat cu gura pana-n pamant la propriu, ca mai apoi sa aflu... asta. Pur si simplu era ceva de neimaginat, cum o fiinta a putut sa indure sa sa suporte atat de multe, ca intr-un final si ea sa ramana... doar o poveste de speriat copii. Caci asta era, o poveste traumatizanta despre viata unui om atat de inocent, care a trecut prin atat multe.

Daca pe mine m-a lasat marcat, Harry... Harry deja este un alt om. Nu, nu aveam de gand sa-i spun, insa mi-a fost mila de el. Plangea, Harry plangea chiar inainte sa-i spun. Mi s-a rupt inima inca o data. I-am spus. Imediam am regretat.

Pur si simplu a devenit... gol. Il vedeam, il simteam, il intelegeam. De cinci zile alcoolul ii este cel mai bun prieten, la fel si tigarile si... drogurile. Nega, la dracu, nega cand i-am spus ca daca el o iubeste, i-ar spune acum sau niciodata. Nega, spunand ca el nu iubeste pe nimeni, mintind atat de bine. Orgoliul, el este devina. Nu s-ar injosi atat incat sa-si recunoasca sentimentele fata de ea, chiar si cand ea este atat de neajutorata. I-am spus, la dracu cu asta cu el si cu tot ce tine de e, ca pierde sansa la fericire. Mi-a raspuns atat de nepasator, atat de rece si gol.

“Ce rost ar avea acum sa-i spun ce simt, ca mai apoi cand ea nu va mai... fii, eu sa raman fara nimic? Daca i-as spune, as putea fi eu cel care ar pica de prost, atunci cand ea mi-ar rade in fata. Sau cealalta varianta, sa aiba aceleasi sentimente fata de mine, insa nu pentru mult timp de acum incolo. In ambele situatii, eu as suferii mai mult decat o fac acum."

Avea dreptate, dar el pierde. Si pentru putin timp... ar putea s-o aiba, sa fie fericiti, sa-si traiasca iubirea. Se iubesc, stiam asta, nu eram orb. Dar unul din ei este prea prost.
***

*Perspectiva lui Kimberley*

Telefonul a inceput sa sune ca nebunul, facandu-ma sa tresar speriata. Cine naiba ar suna la ora asta? Stai, cat e ceasul?

Numar necunoscut: 23:30

-Ai sunat? In sfarsit? Stii cat am asteptat? Habar nu ai! Ai uitat de mine! M-ai paraait si tu... am inceput sa plang silentios, scapand mici suspine in timp ce vorbeam.-D-de ce? De ce n-nu m-ai mai sunat? Merit as-asta? Merit sa uiti de mine?

Plangeam, la naiba chiar o faceam. Vorbeam la telefon cu o persoana pe care nu o cunosc, practic putand sa fie vreun psihopat, insa culmea era ca ceva imi spunea ca nu este asa si ca pot avea incredere in el. Ma obisnuisem cu apelurile sale, care in ultimele zile au fost comolet neglijate, atat de mine cat si de el. Da, era ciudat, dar ma obisnuisem si chiar acceptasem aceasta 'ciudatenie'.

-Nu.. meriti mai mult, mult mai mult de atat. Imi pare rau, pentru tot. Stiu, sunt un nenorocit, nemernic, si cum vrei tu sa-mi spui, dar... am inteles ceva. Esti o persoana minunata, care ar merita absolut orice, dar se pare ca te-ai ales cu mine. Te iubesc, Kim. La naiba. Chiar o fac, iar pentru ca nu am avut deloc tupeul sa ti-o spun fata in fata, ce zici, imi deschizi usa sa pot sa-ti spun acum ? Merit asta?
***

A/N: Ups... tot am mai postat un capitol, mi-a fugit tot somnul si din cauza asta.
Ce ziceti, era timpul ca Harry sa recunoasca ce simte? Si sa aflati cine este anonimul? Eu zic ca era timpul.
Insa, in acest capitol am 'lasat' niste cuvinte cheie, ca sa le zic asa. Adica, ce ati inteles voi din capitol in legatura cu Kim. Nu stiu cate capitole o sa mai fie din carte, dar cred ca se cam apropie de final.
Si, legat de carte: nu toate povestile au 'happy and'. Ca in viata de zi cu zi, de altfel.
Sunt curioasa de parerile voastre la acest capitol, si ce credeti ca se va intampla in urmatoarele capitole.
Necorectat. :)
*lla