Apelul || H.S

› »14« ‹

-Scuze... chiar nu am vrut. a spus jenat.

Mi-am ridicat capul spre el, fiind oarecum uimita ca tocmai de el ma ciocnisem. Mike s-a aplecat si el pentru a-mi ridica bateria telefonului de pe jos. I-am zambit stramb, aproband in semn ca nu este nimic.

Ridicandu-ma, ma uitam pe toate partile ale telefonului. M-am strambat cand am vazut mai multe zgarieturi pe ecran.

-S-a spart? m-a intrebat ingrijorat.

-Nu... doar cateva zgarieturi, dar nu-i nimic. i-am spus privindu-l.

Voia sa mai zica ceva, insa m-am intors pe calcaie si am plecat de langa el. Era ciudat sa vorbesc cu unul din... ei. Ei, sunt un subiect incheiat. Vechea eu, este un subiect incheiat.

Puteam sa observ cum ma priveau ceilalti. Da, da, m-am vopsit. Ce-i atat de interesant in asta? Mi-au crescut pene peste noapte si eu nu stiu?

Prea multe priviri, prea multe persoane socate, prra multa atentie acordata mie. Ar trebuii sa ma obisnuiesc.

Mesaj de la necunoacut: 07:54

Anonim: Iti sta bine, pinky! Doar ca, nu-mi place cum te-ai imbracat. Toti se holbeaza la tine mai rau ca la o tarfa goala. Sper doar sa nu ti se intample ceva...

Mi-am ridicat ochii din telefon uitandu-ma in jurul meu. Anonimul era aici, ma privea. Ma simteam expusa, expusa pericolului. Imi era teama. Avea dreptate, oricine ar putea sa...

-Kim?!

M-am intors spre o Elissa uimita. Ma privea din cap pana-n picioare, ca si cum eram imbracata doar cu un cearceaf.

-Oare? am intrebat-o rece.

-Ce... ce naiba ti s-a intamplat?! a spus tipand in soapta.

M-am dat un pas in spate, pentru a putea privii si eu in jos, la mine. Purtam un top negru, mai sus de buric, o pereche de jean's cu talie inalta tot negrii, si o pereche de tenesi de aceeasi culoare. Iar totul se asorta cu parul meu roz care iesea in evidenta.

-Nimic. i-am spus dur, privind-o urat.

-Hei... nu ziceam de rau... iti sta chiar bine, doar ca trebuie sa ma obisnuiesc... cu tine, asa. a spus facand semn spre tot corpul meu.

-Sau nu. i-am spus trecand pe langa ea.
***

-Domnisoara Evens, ati spus ceva?

-Da.

-Vreti sa repetati?

-Normal. Am spus ca vreau sa merg pana jos, am nevoie de o tigara. i-am spus profesorului de chimie ridicand din umeri.

-Va poftesc afara de la ora mea! Direct in biroul directoarei, acum! a inceput sa zbiere la mine, facand semn spre usa.

-Nu ridicati tonul la mine, nici eu nu am facut-o. i-am spus in timp ce-mi strangem lucrurile.

-Sunteti... sunteti.. Iesiti odata de la ora mea! a tipat din nou, ducandu-si mana la frunte masand pentru a se calma.

-Nu mai tipati! Va aud foarte bine! i-am urlat si eu, iesind imediat din clasa. -Mos stresat... am bombanit, mergand spre iesirea din liceu.

M-am asezat pe o scara, aprinzandu-mi tigara. Poate m-am schimbat, sau asta incerc sa fac, dar obiceiurile raman. Priveam in gol. Pur si simplu voiam sa raman asa. Sa stau, fara sa ma pot gandii la ceva anume. Era relaxant sa stii ca nu depinzi de o persoana, sau mai multe. Eu nu mai depindeam de mult de una.

O lacrima a ajuns neinvitata pe obrazul meu. Am sters-o repede, nu aici, nu acum.

Am auzit usa din spatele meu, inchizandu-se incet semn ca inca cineva a fost dat afara de la ore. Am aruncat tigara pe jos, luandu-mi geanta si ridicandu-ma de pe scara. Mi-a ajuns cat am stat in frig. Nici nu m-am uitat sa vad cine iesise si el afara, nu-mi pasa. Oricum nu suportam prezenta cuiva langa mine, cel putin atunci.  Cu privirea in pamant, am deschis usa. Inainte sa pot sa fac un pas inauntru, am fost smulsa cu brutalitate inapoi afara.

-Ce dra... mi-am inghitit singura cuvintele cand i-am intalnit din nou, aceeasi privire rece, dar atat de intensa, a lui.

-Ti-a fost dor de mine, papusa? a intrebat ragusit, vocea lui sunand atat de distanta.

Inghitind in sec, cu greu mi-am luat privirea sustinuta de a lui, indreptandu-mi-o spre cu totul altceva in afara de el. Era intimidant, iar el si-a dat seama de asta, auzindu-l chicotind.

-Chiar am efectul asta asupra ta, Kimberley? Din cauza ca te intimidez? Oare asta sa fie... sau altceva... a soptit usor, la urechea mea.

-Esti nebun! i-am spus tragandu-ma din bratele sale. -Ce naiba vrei de la mine, Styles? l-am intrebat serioasa, privindu-l.

Puteam observa ceva in privirea lui care imi zicea ca vrea sa spuna atat de multe... insa nu vrea, nu poate. Ceva... ceva il retine.

-De ce crezi ca as vrea ceva? a intrebar simplu.

-Pai atunci care e motivul pentru care nu ma lasi dracului in pace? Probabil vezi ca te resping, iar asta te atrage. Sau poate ca nu ti-am cazut din prima in pat, la naiba! am tipat nervoasa.

Puteam sa jur ca a inghitit in sec. Asta era...?

-Oh, Styles! Stai la locul tau, nu cred ca vrei sa te intinzi mai mult decat ai facut-o deja.

-Ca daca nu, ce? Ce-o sa-mi faci, papusa? a spus ranjind.

Avea dreptate, nu m-as pune cu el nici in ruptul capului, dar el nu trebuie sa stie asta. Nimeni nu trebuie sa stie ca mi-e frica de el. Am ajuns sa-mi fie frica, de el, de Harry, de persoana lui, de demonul din el.

-Doar... lasa-ma. Iti mai zic pentru ultima oara, Harry, lasa-ma in pace. Nu vreau sa ma distrugi, cum te-ai distrus pe tine insuti. Nu vreau sa fiu si mai diatrusa decat sunt deja.

-Sa nu crezi ca s-a terminat...
***
A/N: Ultima replica parca, parca, ati mai citit-o undeva, nu? :) Gata si capitolul asta, sper ca e ceva de capul lui.
Necorectat.
*lla